Un cititor îşi aminteşte cum a luat premiul întâi la un festival al cinecluburilor. Filmul cu care a câştigat s-a făcut în pripă. Dar pare interesant şi misterios. Sursa: DINU LAZĂR

Eduard M.: „Filmele de la Primul festival al cinecluburilor şcolare de la Timişoara, din 1971 erau destul de rudimentare.

Preşedintele juriului era marele Mircea Veroiu, o figură charismatică. Cineclubul Liceului Nicolae Balcescu(Sf. Sava), din Bucureşti, venise la festival mai mult la distracţie; eu eram şeful cineclubului şi adusesem de toate, în două lăzi mari: aparate, substanţe, tanc de developat, peliculă, aparate de proiecţie film, aparate de proiectat diapozitive, două magnetofoane cu multă muzică– de la Beatles la Aznavour şi de la Creedence Clearwater Revival la Emerson, Lake & Palmer.

L-am rugat pe Silviu Costinaş, un om important atunci în Festival, să ne dea şi nouă un scenariu. Am primit şi ne-am apucat de un film. Prima noapte: scandal pe cine face ce, plus decupaj regizoral; ziua, filmare; a doua noapte, developare; a doua zi, montaj şi ilustraţie muzicală; seara, proiecţie şi premiul intâi. Filmul era cam aşa:

Într-un oraş, care era Timişoara, pe un pod „păzit” cu lanţuri grele de accesul maşinilor ajung patru tipi, care coborâseră din tramvai. Aud o voce care le spune să se oprească pe podul, unde se găseau, să bage mâna în buzunr, unde aveau o cretă, să tragă un cerc în jurul lor şi să nu iasă din el. Cine iese moare. Primului care a încercat i s-a şi întâmplat. Am venit cu diploma de premiul întâi la liceu, ăia, de sus până jos, să cadă pe spate; ne-au dat o încăpere la subsol să facem şi noi un cineclub ca lumea. Citiți AICI mai multe articole din categoria specială EVZ „Amintiri din Epoca de Aur”