Una dintre bijuteriile arhitecturale ale Braşovului, care a supravieţuit celor două războaie mondiale, nu a reuşit să supravieţuiască regimului comunist, care a ridicat peste ruinele sale o nouă aripă pentru hotel

În anul 1963, în centrul oraşului, lângă Aro Palace, se auzea zgomotul asurzitor al buldozerelor, oamenii ascultau tăcuţi. Rând pe rând, au căzut zidurile şi turnul bisericii, biserica reformată de lângă hotel prefăcându-se în ruină. Uriaşul morman de moloz a fost luat în grabă de un şir lung de camioane, în grabă ca să nu rămână nici urmă a teribilei distrugeri, să dispară şi amintirea bisericii. Astfel au distrus în trei zile în timpul dictaturii proletare „în interesul poporului muncitor” unica biserică reformată care a fost o bijuterie arhitecturală a oraşului. Proiectată de arhitectul Alpár Ignácz, ridicată în doi ani, biserica a fost inaugurată la 24 august 1892 de episcopul Szász Domokos.

Cel care a visat şi a iniţiat acest edificiu, a fost Molnár János care şi-a desfăşurat activitatea de preot paroh timp de 43 de ani (1850-1893) în Braşov. El a fost un părinte cu o bogată activitate culturală alături de cea bisericească. A organizat şcoala de duminică pentru ucenici, a înfiinţat prima bibliotecă publică în limba maghiară, Corul Reformat în 1863. Lângă impozanta biserică s-a construit şi o şcoală elementară în timpul preoţiei lui Csia Pál. Aceste clădiri au supravieţuit celor două războaie mondiale, însă regimul comunist le-a adus altă soartă: aceea de a fi demolate pentru a construi o nouă aripă lângă clădirea hotelului Carpaţi.

Din cauza presiunii politice conducerea oraşului a luat la cunoştinţă „planul urbanistic” şi a comunicat conducerii bisericii condiţiile. La şedinţa presbiterială din 11 iunie 1963 la care a participat conducerea bisericii şi câţiva tovarăşi, s-a dat citire de demolare a bisericii şi a clădirilor afe