Amorul între Victor Ponta şi Crin Antonescu e ca sexul între lesbiene. Multe şoapte, ceva atingeri, puţină transpiraţie şi o vagă finalizare.

Asistăm la un flirt total între Crinuţ şi Victoraş. Tensiunea politico-sexuală e în creştere. Atmosfera se încinge. Se hârjonesc, îşi aruncă glumiţe, se ţin de mână, îşi fac în continuare promisiuni fierbinţi. Îşi schimbă rolurile. Când el e ea, când ea e el. Pe vremuri chestia asta se intitula dragoste interzisă. Dar acum sunt alte timpuri. Apar şi gelozii, e inevitabil. Sunt şi istericale, mai mult sau mai puţin publice. Mai ales că, dacă stau bine şi mă gândesc, coabitarea e în trei. Sexul în mai mult de doi parteneri, fie el şi politic, rămâne o fantezie pe care puţini aleşi au şansa s-o experimenteze. Deci, de fapt, în patul puterii se îngrămădesc în devălmăşie Victor, Crin şi Traian. Mi-e clar că doi se simt destul de bine. OK, poate Crin e mai nervos. Divanul de la Cotroceni este încă departe. Noi rămânem deocamdată simpli spectatori (există şi un nume pentru asta, parcă voaiorişti). Ne uităm. Privim curioşi, plini de speranţă sau furioşi.

Specificul sexului lesbian este lipsa prezervativului. Nu-şi are sensul, atât timp că nu vorbim de pericolul unei sarcini nedorite. Niciunul dintre amorezi nu-şi doreşte cu adevărat o guvernare mai lungă de un an. Singura preocupare reală este să-şi atingă punctele lor sensibile. În rest, cât mai multă plăcere simulată şi mimarea orgasmului. De afecţiune sinceră, de dragoste necondiţionată nici nu poate fi vorba. Sigur că într-o astfel de organizare, limba devine principalul instrument. Vorbele. Faptele sunt adesea ascunse sub cearşaf, departe de ochii şi necesităţile publicului. Mai sunt şi degetele. Adesea ei şi le bagă în ochi, în lipsă de inspiraţie. Sau de interes.

Din când în când în jurul amanţilor apar chibiţii. Nu-i numesc. Ei se ştiu, lumea îi ştie. Mai comente