Cel mai faimos restaurant al unei gări româneşti, rămâne, fără îndoială, restaurantul gării din Ploieşti. Un restaurant ale cărui poveşti l-au făcut faimos peste vremuri şi care, la vremea respectivă, în secolul al XIX-lea, a rivalizat cu Casa Capşa din Bucureşti pentru titlul de restaurant al celebrităţilor din lumea culturală românească. Dar care a fost contextul local ce a asigurat succesul afacerii? Cine au fost cei care au contribuit la faima şi posteritatea restaurantului? Cum s-au născut legendele privind localul? Despre toate acestea, în istorioara de mai jos. În secolul al XIX-lea, în spaţiul românesc (ca pe întreg continentul european) avea să se construiască o impresionantă reţea de căi ferate; lumea se schimba, se înnoia. Gările erau ridicate fie în interiorul oraşelor (cazul Angliei), fie la periferie, pentru a proteja sensibilităţile orăşenilor care se temeau de noua invenţie numită tren, ce scotea fum şi zgomote îngrozitoare asociate de ei cu iadul. O obsesie întâlnită mai peste tot, în fond: lumea se temea de tehnologia cu care încă nu era familiarizată, iar modelele la care se raporta erau pline încă de superstiţiile unui ev mediu abia terminat, dar bine întipărit în conştiinţa publică. Aşa se explică şi afirmaţia celebră, la acea vreme, a unui lord englez: dacă diavolul ar veni printre noi, cu siguranţă, ar prefera trenul ca să călătorească. Gări impunătoare şi restaurante cu trei săli, corespunzătoare claselor trenului Nici românii nu au făcut excepţie de la aceste tipare: multă vreme, căile ferate le-au alimentat temerile şi imaginaţia, întrucât lipsa unei culturi solide a majorităţii populaţiei – care să ofere explicaţiile necesare despre cum funcţionează acest mijloc de transport – năştea monştri, dragoni care scoteau pe nări foc şi pară. Doar trecerea timpului a făcut ca oamenii să lase la o parte superstiţiile, să-şi depăşească temerile şi