Despre lumea de ieri, de azi şi cea de mâine.
Printre o mulţime de ştiri despre crime îngrozitoare, şantaje ticăloase, privatizări ratate, devalizări misterioase şi greve dubioase, s-a strecurat o informaţie pe care nu a băgat-o nimeni în seamă. Iat-o: chiar de ziua ei, Doina Cornea (84 de ani) a devenit cetăţean de onoare al judeţului Cluj.
Pentru majoritatea românilor de azi, numele Doinei Cornea nu mai transmite absolut nimic. Dar dascălul clujean face parte din clubul extrem de restrâns al celor care au avut imensul curaj să spună nu, când aproape toţi urlau da! Să vorbească despre drepturile omului într-o ţară în care se cânta doar despre ctitoriile “Geniului Carpaţilor”!
Tocmai de aceea, pentru românii de ieri, Doina Cornea era ţinta preferată a suporterilor lui Ion Iliescu. Cum mai râdeau adevăraţii “patrioţi” - incitaţi şi de articolele calomnioase ale lui Corneliu Vadim Tudor -, de statura ei firavă, de apartamentul ei modest sau de pretenţiile ei de disidentă. Ce mare lucru făcuse?
Oricum nu mai ştie nimeni.
Probabil de aceea, pentru românii de mâine, multe lucruri vor ajunge greu de desluşit. De pildă, de ce un alt clujean, dar de prin părţile Arieşului, pe numele lui Ion Raţiu, era înjurat cu atâta patimă, în acele vremuri de democraţie originală. “Ne-aţi făcut de ruşine!”, se indignau, pe prima pagină, ziarele feseniste, după ce Raţiu explicase, cu un impardonabil accent britanic, în ce consta adevărata democraţie. În nici un caz, în mineriade devastatoare, conchisese el. Ehei, dacă l-ar fi prins minerii lui Cozma, ce i-ar mai fi băgat minţile în cap!
Sau cine o fi fost Călin Nemeş, actorul din Cluj, care s-a sinucis, după ce Ion Iliescu l-a decorat, pentru merite extraordinare în propăşirea patriei, exact pe ofiţerul care dăduse ordin să se tragă în manifesfanţi, în decembrie 1989? Atunci, Nemeş a fost grav rănit, ia