Domnul deputat PSD Bogdan Diaconu, folosind o frumoasă retorică patriotică, a înfierat extremismul maghiar, aratându-se, de asemenea, indignat că pot exista regrete privind Trianonul. Mă arăt şi eu indignat, la rândul meu, de politica partidului din care face parte.
E curios cum domnul Diaconu, ca şi mulţi alţi români, sunt uimiţi că există regrete ale maghiarilor atunci când se vorbeşte de Trianon, argumentând că „dreptatea este de partea noastră”. Solid argument! Cu alte cuvinte, doar noi, românii, avem dreptul să regretăm pierderi teritoriale. Precursorii domnului Diaconu, care au cedat fără luptă teritorii româneşti, spuneau exact acelaşi lucru. Cu alte cuvinte, am murit cu dreptatea în mână.
Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Slovacia, vecina noastră de la vest, are şi ea o problemă cu extremismul maghiar. De fapt, avea. Spre deosebire de gargara politicenilor români, cei slovaci au acţionat, cu patriotism, în spirit european, dar cu fermitate. În august 2009, când preşedintele Ungariei, Lazlo Solyom, a dorit să participe la inaugurarea unei statui a sfântului Ştefan în localitatea Komarno, cu o mare concentraţie de etnici maghiari. Oficialul de la Budapesta a ignorat semnalele diplomatice care atrăgeau atenţia că vizita nu este binevenită, asfel că a fost oprit la graniţă, fiind declarat persona non grata! Argumentarea refuzului: vizita coincidea cu împlinirea a 41 de ani de la invazia trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, la care au participat şi trupe maghiare. Ca să parafrazez o vorbă celebră: pac-pac!
De asemenea, Slovacia a făcut faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacţia a fost una la fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea legii care pr
