Am scris cu doua saptamani in urma despre faptul ca avem o democratie bolnava. Partidele se lupta cu efectele situatiei, acceptand cauzele si nefacand nimic sa rezolve situatia la baza, scrie Barbu Mateescu, pe blogul lui.
Cele trei partide mari au strans:
7,7 milioane voturi in 20046,7 milioane voturi in 20085,6 milioane voturi in 2012
Din 1990 si pana acum scaderea prezentei la vot e aproape neintrerupta. Partidelor nu le prea pasa de asta, si e usor de inteles de ce. Daca la alegerile parlamentare viitoare vin 1000 (o mie) de locuitori ai Romaniei iar PSD ia cinci sute de voturi, PNL trei sute, PDL o suta si UDMR o suta, vom avea pe ecranele televizoarelor:
PSD 50%PNL 30%PDL 10%UDMR 10%iar liderii partidelor vor vorbi fara probleme sau ezitari despre guvern, majoritate legitima, etc. Momentul cand partidele actuale dau cu capul de pragul de sus este dat de referendumuri. Prin mutarea pragului la 30%, partidele accepta public faptul ca au esuat si esueaza in atragerea populatiei in dezbaterile cu privire la politica.
Obligativitatea votului nu este o solutie reala. Partidele paseaza cetatenilor vina pentru faptul ca ele, partidele, nu sunt in stare sa atraga oamenii la vot. E ca si cand producatorii de bauturi racoritoare, avand vanzari in scadere datorita lipsei de calitati a produselor lor, ar face lobby pentru ca Guvernul sa treaca o lege prin care toata lumea e obligata sa cumpere un litru de bauturi racoritoare pe zi. Calitatea produselor ramane proasta; legea nu va fi respectata; s-ar opta nu pentru solutia cea mai buna, ci cea mai ieftina sau care are culorile cele mai tipatoare.
Intrucat mandatele de parlamentar si implicit guvernarile se stabilesc pe baza procentelor, nu voturilor (asa cum aratam in exemplul de mai sus), introducerea obligativitatii votului nu este un subiect de mare importanta pentru partid
