Prin ultima propunere politică, Traian Băsescu a surprins laboratoarele de expertiză strategică ale liberalilor, dacă există cu adevărat așa ceva.

De ce i-a lovit mai ales pe liberali? Simplu: aceștia au de purtat în perspectivă greul luptei electorale prezidențiale cu un candidat din ce în ce mai puțin atrăgător.

Este adevărat că nici opoziția nu a identificat un oponent de anvergură. Ba chiar am impresia că PDL, tărăgănând nominalizarea unui candidat, joacă implicit pentru liberali în perspectiva posibilă a unei viitoare alianță care își va avea dreapta ca alibi a ceea ce urmează, previzibil, să facă (clientelism, licitații aranjate, feudalizare în teritoriu).

Așadar referendumul strică tihna abuzivă a comisiei de modificare a Constituției și a partidelor, odată cu drumul, planificat fără hopuri, al lui Crin Antonescu spre Cotroceni. Este evident că un viitor referendum pentru un Parlament cu 300 de fotolii și o singură Cameră este popular datorită, în primul rând, impopularității parlamentarilor.

O campanie împotriva acestui referendum va apărea oricui, inevitabil, ca o încercare de apărare a unor privilegii nemeritate și a unui jaf la banul public. Și asta s-ar putea să răzbească dincolo de chiotele de mânie antiprezidențială care nu vor putea stinge nemulțumirea populară.

Mai sunt câteva dificultăți insurmontabile ale opoziției față de referendum: de ce, bunăoară, să respingi o încercare de aplicare a politicii de austeritate față de clasa politică și să refuzi să transferi greul reformei și pe umerii acesteia, nu doar pe cel al populației? De ce nu se evită cheltuiala viitorului referendum, acceptându-l pe cel validat din 2009?

Care sunt argumentele neacceptării lui, altele decât apărarea privilegiilor?

O să se spună, s-a și spus deja, că vechiul referendum a fost la îndemâna fos