Multe persoane ratează şansa de a afla informaţii noi despre un domeniu care le poate aduce echilibrul în viaţă pentru că rămân arboraţi în propriile credinţe limitative.
Înainte de a trece la modelul PERMA, despre care vorbeam în postul anterior aici, vreau să mă opresc puţin asupra credinţelor limitative care ucid oportunitatea de a testa un domeniu nou chiar înainte de a face orice pas către el.
Ştiinţa fericirii, care are la bază psihologia pozitivă, are ca idee principală focusul pe plusuri şi puncte forţe. Totuşi, eu voi face acum o excepţie, pentru un rezultat care mă aştept să fie pozitiv.
Deci, revenind la ideea de mai sus, fac acum o listă cu ce NU ESTE fericirea:
Fericirea nu este încantare absolută, indiferent de fluctuaţiile şi problemele vieţii. Dacă un om este grav bolnav este absurd să îi ceri să zâmbească şi să glumească în mod constant. Mai mult, reprimarea stresului - pe româneşte să îţi înghiţi cuvintele - nu face decât să ne sporească şansele pentru şi mai multe boli, cum ar fi cancer, infart sau atacuri / tumori cerebrale. Fericirea nu se obţine în 5 minute! Ea este o stare la care se ajunge după acţiuni repetate şi, mai ales, după ce persoană în cauză a ales în mod conştient să îţi schimbe modul de a trăi. Nutriţia, sportul, meditaţia sunt punctele principale ale unei practici fericite. Fericirea nu este un obiectiv măreţ la care trebuie să ajungem. Ea se compune din activităţi mici, care pot fi puse în aplicare chiar din momentul în care citeşti acest post. Dacă v-aţi propus averi însemnate sau cariere măreţe pentru a găsi fericirea, o să vă aştepte o surpriză tare neplăcută la final. Fericirea nu este de negăsit. Ştiu că filozofii secolelor trecute au rămas în istorie cu citate precum "Cea mai mare fericire este convingerea că suntem iubiţi a iubiţi pentru noi înşine sau, mai bine spus, iubiţi în ciu
