După cum putem constata, scriitoarei din Timişoara, Hedir Al-chalabi îi prieşte Aradul, se simte bine aici; căci iată, de când Oraşul de pe Mureş o găzduieşte, este la al patrulea volum care vede lumina tiparului: „Libertate prin cultură“, o carte de eseuri literare, Editura SINGUR, Târgovişte-2013.
Celelalte trei cărţi lansate la Arad fiind: „Şoptind suspine mute“ Editura DavidPrintPress Timişoara – 2012; „Gânduri ciobite“ (în colaborare) – 2012 şi „Rai întunecat“ – 2013, ultimele două apărute sub egida Editurii Mirador Arad, cu menţiunea că toate trei sunt cărţi de poezie.
Aşadar, colega noastră de la „Glasul Aradului“, Hedir Al-chalabi îşi extinde aria de abordare a literaturii, publicând de această dată o carte de proză, mai precis o carte de eseuri, de critică literară.
„Libertate prin cultură“ este o carte scrisă cu sânge, scrijelită cu un cui pe pereţii unei celule de închisoare. Căci Hedir Al-chalabi este o scriitoare care-şi scrie cărţile în detenţie, cu sângele din vena tăiată într-un ciob al vieţii ei. În „cuvântul înainte“ al cărţii autoarea spune despre cum se simte un om aflat la limita existenţei: „Dacă eşti pus la zid, hulit, ajungând să fii supranumit într-un anume fel din cauza unor idei preconcepute, eşti pierdut! (…) Am fost azvârlită într-un subteran cu o cruzime inumană. De la început judecătorii mi-au fost potrivnici, tratându-mă ca pe cel mai neînsemnat obiect. Pentru judecător, acuzatorul era ca un Dumnezeu, iar jertfa, ţinta lui. (…) Jus- tiţia îi cere judecătorului să ţină cumpăna dreaptă dar el arunca greutăţile numai într-o singură balanţă a cântarului.“
Sunt câteva mărturisiri ale lui Hedir Al-chalabi despre starea, gândurile şi imperiul sub care şi-a scris cartea de faţă, „Libertate prin cultură“. Citind aceste rânduri poate cititorul îşi închipuie că volumul de faţă este unul întunecos, tenebros, plângăc
