Nu ştiu dacă este o coincidenţă sau nu. Dar este cert că în interval de o lună, una dintre marile corporaţii la nivel mondial din piaţa muzicală a lansat două CD-uri pe care se regăseşte muzică românească. Iar România nu a influenţat în nici un fel această selecţie repertorială, sigur, dacă nu punem la socoteală frumuseţea deosebită a muzicii tradiţionale româneşti, pe care alţii, iată, o apreciază la superlativ.

America lui „Brooklyn Rider” şi România lui Culai

Ştiţi cine a fost Culai? Dacă nu, aflaţi că nici eu nu am ştiu până când nu am avut în mână cel mai nou disc al cvartetului american „Brooklyn Rider”. Culai-Ljova scria în dreptul primei suite de pe disc, ceea ce nu mi-a spus nimic. Însă am început să-mi pun întrebări când am văzut că una dintre piese era o „Doina funerară”, iar altă piesă era dedicată Romicăi Puceanu. De unde până unde, un cvartet american, alcătuit din tineri americani get beget (deci fără nicio ascendenţă românească) au auzit de Romica Puceanu şi o mai şi scriu pe un disc distribuit practic în toată lumea?

Ei bine, aşa am aflat că, de fapt, Culai este Nicolae Neacşu, unul dintre fondatorii „Tarafului haiducilor” (s-a stins din viaţă în 2002). Şi că Ljova este un compozitor rus de 35 ani care, mi-a spus Colin Jacobsen, membru al Cvartetului Brooklyn Rider, într-un interviu, a fost în România, a lucrat cu „Taraful haiducilor” în perioada când realiza şi coloana sonoră a filmului lui Francis Ford Coppola „Tinereţe fără tinereţe” inspirat de Mircea Eliade. Cvartetul „Brooklyn Rider” i-a cerut lui Ljova o piesă nouă, Ljova le-a propus ceva inspirat de teme româneşti, cei din cvartet ştiau de „Taraful haiducilor” din cele 2-3 concerte pe care le văzuseră la New York şi aşa s-a născut o piesă de clară inspiraţie românească a cărei premieră a avut loc în 2012 la New York şi care acum figurează pe un disc distribuit la nivel globa