Oraşul trece printr-un unul dintre cele mai grele momente ale existenţei sale. Localitatea în care trăiesc astăzi în jur de 8000 de suflete e bântuită de sărăcia lucie şi de şomaj.

Acum aproape 100 de ani, în oraşul Mărăşeşti este a avut loc cea mai importantă bătălie a primului Război Mondial.

În inima românilor, această bătălie are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostaşii români şi a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarei expresii Pe aci nu se trece![ Astăti, la Mărăşeşti, doar Mausoleul Eroilor, praspăt reabilitat, mai aminteşte de vitejia celor care s-au jertfit pentru ţară.

Atmosfera generală care domneşte peste acest oraş este atât de proastă încât singurele figuri oarecum vesele pe care le întâlneşti pe stradă sunt cele ale copiilor care sunt la o vârstă la care nu realizează greutăţile vieţii. Cei care şi-au legat definitiv viaţa de acest oraş spun însă că înainte de 1989 era total diferit.

Din rai în iad

„Era raiul pe pământ aici. Nu mint cu nimic. Toată lumea muncea, se făcea producţie, oamenii câştigau bani, mergeau în concedii, familia era familie”, îşi aminteşte cu nostalgie Zanfir Stancu, fost muncitor la fabrica „emblemă” Chimica Mărăşeşti.

Şi are dreptate, pentru că aici a existat cândva o industrie dezvoltată, în care erau ocupaţi toţi locuitorii oraşului, cei mai mulţi, aproape 2000, la SC Marchim. Fabrica a fost construită în urmă cu 120 de ani şi a rezistat celor două războaie mondiale, mai puţin capitalismului sălbatic instaurat în România după 1990. Foto Mărăşeşti

După privatizarea din anii '90, fabrica a ajuns pe mâinile afaceristului local Lucian Avram, care a vândut-o bucată cu bucată la fier vechi.

„S-a ajuns la falimentarea fabricii din cauza conducerii inco