Vedeţi zbaterea lui Gigi Becali de a ieşi din închisoare? L-aţi văzut şi pe Adrian Năstase care alegea moartea ca alternativă la privarea de libertate? Am mai putea număra zeci de persoane publice care s-au zbătut, cu preţul unor gesturi penibile, să nu intre în puşcărie, sau să iasă. Galeria puşcăriaşilor de lux care descoperă beneficiile libertăţii când ajung după gratii ne arată că preţul plătit pentru un deţinut nu e niciodată prea mare.

Acum câţiva ani purtam o discuţie aprinsă cu cineva care vroia să mă convingă de faptul că este revoltător preţul pe care statul în plăteşte pentru un deţinut. Că nu se justifică cei peste 2.400 de lei pe lună pe care îi plătim pentru un puşcăriaş, mai mult decât salariul mediu, mult peste alocaţia primită de un copil, mai mult decât pentru un bolnav în spital etc.

Mi s-a explicat că aşa ceva este de neînchipuit, că nu poţi să plăteşti din buget atât de mult pentru a ţine în puşcărie un infractor, că este aberant să se creeze asemenea „condiţii de lux“ pentru puşcăriaşi. Discuţia a tot continuat iar argumentele împotriva plăţii unor sume atât de mari curgeau. Nu poţi să îi oferi unui puşcăriaş – mi se spunea – acces la televizor, la săli de jocuri, la bibliotecă, la ”recreere” prin diverse activităţi sportive. Un puşcăriaş are – veneau argumentele ca o ploaie de vară – condiţii pe care nu le avem nici noi în libertate. În plus, infractorul prins şi închis, n-are nici o grijă. Nici a banilor, nici a hranei, nici a chiriei sau a transportului, nici a îngrijirii medicale în caz că răceşte. Practic, după o asemenea argumentaţie, mai că-ţi vine să trăieşti în penitenciar pe banii statului şi fără vreo grijă.

Că toate cele de mai sus nu se leagă, o arată chinul şi disperarea de a fi liberi pe care le arată marii deţinuţi ai României. Gigi Becali, de exemplu, a semnat în ultima vreme mai multe cereri de eliberare dec