După ce Adrian Mititelu i-a propus postul de manager general al viitoarei Universitatea, Gică Craioveanu a venit deunăzi din Spania la Craiova ca să afle ce și cum. A rămas însă cu buza umflată constatînd că Mititelu “nu știe dacă poate înscrie echipa în campionat! A adus zaibăr, dar n-are bani momentan”. Tentat să sprijine renașterea Științei, în tricoul căreia a realizat eventul în stagiunea ‘90-‘91, golgeterul edițiilor -‘93-‘94 și -‘94-‘95 ale Diviziei A a sintetizat cu surprindere și tristețe ce se întîmplă la Craiova: “Mititelu iubește Universitatea, dar iubirea nu ajunge!
E nevoie de un proiect, de jucători”, care însă, concluzie evidentă, nu există! Gică a mai lăsat de înțeles că nu se va întoarce în țară spre a se pune în slujba unei himere, a unei utopii! Deși îl încurajează pe Mititelu și, pe de altă parte, l-ar încînta renașterea Craiovei, formație exclusă abuziv din fotbal și apoi jefuită ca-n codru, nu-i dispus să dea vrabia din mînă pentru cioara de pe gard!
Altfel, a sesizat și Craioveanu că Mititelu are planuri mărețe și intenții frumoase, dar nu și mijloace să le înfăptuiască! Din care pricină timpul s-a scurs și se scurge fără ca fostul patron, care speră să încaseze o sumă importantă din plasarea unor terenuri cu statut însă incert, să fi înregistrat vreun progres. El continuă să viseze cai verzi pe pereți și, am mai spus-o, să vîndă pielea ursului din pădure. Întrucît vrea și nu poate, pare un Don Quijote din ce în ce mai singur și mai rupt de realitate. Ceea ce nu-l absolvă de numeroasele erori comise de-a lungul anilor.
În paralel cu neputința cronică a lui Mititelu, se aude din ce în ce mai insistent că profesorul Corneliu Stroe, legendarul conducător al Craiovei Maxima, și Pavel Badea, de asemenea participant la dublul succes alb-albastru din 1991 și actual președinte al CS Universitatea, clubul din care s-a desprins FC î
