Povestea unui copil sărac de la țară, care pleacă din satul natal ca să învețe în Capitală, dar și gramatica i-au pus în încurcătură pe absolvenții de gimnaziu. Dascălii sunt optimiști: un 7 tot se poate lua Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
După scandalul „Predicativă versus Subiectivă” din 2012, proba de Limba română a Evaluării Naţionale, desfăşurată ieri, nu le-a adus elevilor de clasa a VIII-a surprize majore.
Piesa de rezistenţă a variantei cu numărul zece primită de copii a fost un fragment din Alexandru Vlahuţă, opera „Din durerile lumii”. Un text pe care până şi părinţii adunaţi ciorchine în faţa Şcolii nr. 11 „Ion Heliade Rădulescu” din Capitală, l-au etichetat a fi „nici preaprea, nici foarte-foarte”, cu menţiunea că cerinţele necesitau concentrare maximă.
Dificultăţi la caracterizare
La fel ca şi copiii lor, mamele care au rezolvat ad-hoc cerinţele s-au împotmolit la caracterizarea personajului de la punctul B al subiectului I.
„Sunt sigură că al meu s-a descurcat, este foarte bun la română”, spune o mamă, în încercarea de a-şi ridica moralul. Lângă ea, fiul tace mâlc şi mototoleşte în mâini foaia de examen. Spune că nu-i chip să-şi ghicească nota şi că subiectele „au fost uşoare doar la prima vedere”. Dascălii îi dau dreptate. „Este altceva decât subiectele cu care ei erau obişnuiţi, respectiv să demonstreze că un text se încadrează într-un anumit gen literar sau într-o specie literară”, explică Laura Tudor, profesoară de română la Şcoala Nr.2 din Caracal.
Aceasta spune că cel mai la îndemână de caracterizat era personajul mamei, „biata Ilinca Văduva”. Pentru a lua punctajul maxim însă, elevii ar fi trebuit şi să explice situaţiile din care reies trăsăturile personajului ales. Alte „capcane” constau în alegerea adjectivelor pronominale sau la construcţia propoziţiei predicative.
Cât despre redactarea compunerii de final, dasc
