”Fascişti români” a fost expresia preferată a liderilor comunişti de la Chişinău pentru aproape o jumătate de secol. Aceeaşi retorică a fost îmbrăţişată şi de comuniştii conduşi de Vladimir Voronin perpetuând în acest fel propaganda sovietică şi sentimentele anti-româneşti create cu scopul de a elimina orice simpatie românească în stânga Prutului.

Expresia este folosită şi de oameni politici din Federaţia Rusă precum Dmitri Rogozin. Rogozin, politician controversat, s-a afirmat pe scena politică rusească după destrămarea Uniunii Sovietice prin înfiinţarea partidului Congresul Comunităţilor Ruseşti (Конгресс русских общин) şi prin cooptarea generalului Lebed în rândurile partidului. În ciuda faptului că Rogozin afirmă în cartea autobiografică ”Duşmanii Poporului” (Враг народа) că a participat la războiul din 1992 din Republica Moldova, generalul Lebed a fost, probabil, singura sa legătură cu Republica Moldova până în data de 21 martie 2012 când a fost numit reprezentant al preşedintelui Federaţiei Ruse în Transnistria. Această numire vine la scurt timp după ce Rogozin şi-a încheiat mandatul de ambasador al Federaţiei Ruse la NATO. În calitate de ambasador, acesta şi-a adus aportul la blocarea parcursului Georgiei şi Ucrainei spre NATO. Înfiinţarea funcţiei de ”reprezentant al preşedintelui Federaţiei Ruse în Transnistria” şi numirea lui Rogozin sunt, oarecum, surprinzătoare dar explicabile dacă se iau în considerarea alegerile prezidenţiale de la Chişinău şi Tiraspol. Rezultatul alegerilor prezidenţiale din Transnistria din decembrie 2011 l-a dat câştigător pe Evgheni Şevciuk. Nici Igor Smirnov care controla regiunea de 20 de ani şi nici preferatul Moscovei, Anatoly Kaminsky, nu au reuşit să câştige scaunul prezidenţial. Şevciuk, un apropiat al castei conducătoare de la Tiraspol, s-a impus în cursa prezidenţială transmiţând un semnal de alarmă pentru strategii