Îmi plac tartele. Îmi amintesc de Franţa şi, pentru că mai am o lună până ajung acolo, mă delectez în apartamentul românesc cu un desert care nu îngraşă prea mult şi la care am folosit, aşa cum am stabilit, fructe de sezon.

Mai exact, un mănunchi de fructe de pădure, dulci-acrişoare. Nu trebuie neapărat formă de tartă, deşi e indicat. Orice cratiţă rotundă e perfectă. Ca să nu se prindă, eu folosesc hârtia de copt. Nu trebuie neapărat să iei fructe proaspete, se pot folosi şi cele congelate pentru că iese aproape la fel de delicioasă.

● Am frecat untul (80% grăsime) cu zahărul (vreo 2 linguriţe, eu am optat pentru cel brun, dar iese bun şi cu zahăr alb)

● Am adăugat laptele (2-3 linguriţe dintr-acela cu 3,5% grăsime), mascarpone (o cutie - cei mai mulţi folosesc brânză de vaci, deci se poate înlocui), esenţă de vanilie şi coajă rasă de lămâie.

● Totul se bagă sub sfredelul mixerului şi se lasă acolo vreo 5-10 minute, până devine o cremă.

● Se adaugă făina amestecată cu o linguriţă de praf de copt (cam 100 de grame, cernută înainte) şi se mixează în continuare. Atenţie! Să fie cremă, nu cu cocoloaşe.

● Ce iese se întinde în tava tapetată cu unt. Odată întins, se bagă la cuptor vreo 40-45 de minute. Vă daţi seama singure când blatul este rumenit, iar scobitoarea iese curată după înţepături.

● Cât este la cuptor se face crema de vanilie. Eu am luat o budincă din comerţ şi am folosit-o pe aceea ca să câştig timp. Se toarnă praful de budincă într-un bol mare, se adaugă 2 linguri de zahăr şi alte câteva de lapte.

● Aveţi nevoie de jumătate de litru de lapte pentru a-l fierbe şi a-l turna ulterior peste praful de budincă (reţeta este pe spatele oricărui plic de budincă din comerţ).

● Se lasă la răcit. Se pune peste blat după ce s-a răcit.

● Deasupra se presară fructele de pădure. Multe, cât să nu fie colţ de budincă neacope