De doi ani Craiova n-are echipă, însă are tabere, opinii şi oameni veşnic nemulţumiţi. Îi lipsesc acut banii, o strangulează proiectele, care apar ca o erupţie pe corp şi trec de la sine, fără nici un fel de unguent. Le şterge timpul, în doar câteva zile.

Ba Ţicleanu, ba Ilie Balaci, ba amândoi, ba Ovidiu Stângă, ba Gică Craioveanu, ba Marcel Popescu, ba Marcel Iancu, via Niccolo Napoli. Numele se etalează, părerile curg, Adrian Mititelu e mereu în capul trebii, doar deţine palmaresul, culorile şi chiar şi noul echipament, care are pe piept un strigăt în căutarea eternei dreptăţi exact în locul unde ar fi trebuit să se afişeze numele unui sposor care să dea câteva sute de mii de euro pe an.

Mititelu, cu toată gălăgia lui şi cu toate amânările, nu trebuie nici minimalizat şi nici blamat. De mai mulţi ani se bate cu sistemul cu atâta cerbicie, încât a atras asupra sa toată obida. E marele lui merit, acela de a fi absorbit ostilitatea de la centru şi de a fi lăsat în jurul său loc liber, unde să se poată lucra fără resentimente.

Lumea spune că Mititelu n-are bani să plece la drum. S-ar putea să fie aşa, pentru că dacă jucătorii vechii echipe ar fi fost vânduţi omeneşte, nu tranşaţi măcelăreşte la Comisii, probabil c-ar fi existat fonduri nu pentru startul în liga a doua, ci măcar pentru cinci ani pe prima scenă. Dar, dacă el n-are bani, înseamnă că echipa trebuie s-o facă altcineva. Ar fi absurd ca oraşul să stea încă un an fără fotbal, pe stadion să crească bălăriile, iar în tribune în loc de spectatori să se afle doar trufia finanţatorului în clară contradicţie cu dorinţa Primăriei de a prelua pâinea şi cuţitul.

Se vorbeşte că s-ar fi găsit un investitor, s-ar fi semnat contracte cu 22 de fotbalişti şi c-ar exista chiar şi un antrenor. Totul sub denumirea CS-ului, adică a Clubului Sportiv Universitatea, cu secţie de fotbal ataşată. Dacă u