Pe fondul tragediei din Muntenegru în care si-au pierdut viata 18 români, a trecut neobservata o mare mârsavie, comisa de un conational din media, cândva foarte popular. Acest individ, aflat de vreo trei ani în cadere libera din punct de vedere al audientei, a facut o încercare disperata sa iasa din anonimatul în care l-au aruncat optiunile politice neinspirate si dragostea de bani. Cum, necum, acest ratat, care pâna deunazi se juca cu bile albe si negre, dintr-un imbold ancestral ramas de pe vremea când stramosii sai fugiti de pe domeniile manastiresti pacaleau lumea pe la bâlciuri cu o escrocherie care mai prinde si azi, a aflat ca, daca esti un anonim, cea mai sigura metoda sa ajungi pe prima pagina este sa înjuri o celebritate. Asa ca, nici una, nici doua, s-a apucat s-o înjure vârtos, ca la usa cortului, pe nimeni alta decât Nadia Comaneci. Motivul supararii bruste a conationalului este unul pueril: de ce face Nadia reclama la margarina? În mod normal ar trebui sa ignoram o asemenea grosolanie, dar ea vine din partea unui individ care se pretinde mare om de media si care, în aceasta calitate, ar trebui sa apere valorile tarii, nu sa le scuipe. Personal, am avut întotdeauna rezerve fata de acest baiat, foarte în voga odata pe la Realitatea, cu premii în publicistica si carti publicate. Nu mi-a inspirat niciodata încredere tanarul acesta cu trasaturi de corb, mereu nelinistit, mereu grabit, mereu agresiv, parca mereu nemultumit de pozitia sa sociala si dornic sa fie mereu în frunte, cu orice pret. În goana sa irationala dupa celebritate si dupa avere, conationalul uita ca, în 1976, când el avea un anisor si descoperea, gângurind, rosturile lumii începând cu propriile orificii, Nadia Comaneci era declarata la Montreal si asa a ramas de atunci, campioana absoluta a gimnasticii feminine. Gimnasta, prin evolutia sa perfecta, i-a obligat pe membrii juriului sa acorde p