Vechiul proverb românesc „am pierdut munca şi m-am pricopsit cu săracia“, este atât de real şi de actualitate, acum, în România!
Traiul decent a devenit o iluzie trăită de mulți români din anul 1989 și până în prezent, aceștia așteptând miracole din partea clasei politice. Această iluzie, un nivel aparent legitim al așteptării, nu poate înceta decât atunci când fiecare va conștientiza că singura soluție viabilă este munca făcută cu temeinicie. Nu acea temeinicie de care a dat dovadă clasa politică, în majoritatea ei îmbuibată în urma acțiunilor de așa zisă privatizare a economiei românești! Hoția a fost temeinică, deoarece din 1989 până în prezent, haita politrucilor de tot felul nu a lăsat din mână ciolanul, până ce nu i-a supt și măduva. Și totuși, de furat încă mai este! A se vedea ce se întâmplă cu privatizarea CFR-Marfă, cu sistemul energetic, cu fondul forestier, cu exploatarea zăcămintelor naturale, cu industria chimică ș.a. Anularea datoriilor către bugetul de stat al unor companii și apoi privatizarea acestora, precum și prețurile discreționare la energie pentru corporațiile străine, nu fac decât să sărăcească și mai mult țara.
Iată de ce, pentru români, bunăstarea nu poate fi decât o iluzie, atât timp cât statul, prost organizat, cu zecile de instituții inutile, nu își îndeplinește obligațiile față de cetățean. Este un fapt cunoscut de către oricine, că supraimpozitarea este una din cauzele care duce la stoparea creșterii economice. Mediul economic onest, conștiincios, se vede pus, nu de puține ori, în situația de a nu mai face față supraimpozitării. În egală măsură şi cetăţeanul este supraimpozitat, astfel că, mai bine de 70% din ceea ce munceşte se duce la stat, iar firmele mici și mijlocii sunt falimentate în mod programatic, chiar de către stat.
Astfel, statul își canibalizează resursele bugetare deoarece le distruge și ceea ce este
