În aceste două zile de weekend, în loc de roman de spionaj, vă invit să citiţi acest mini-serial despre principiile moderne ale războiului psihologic. Puteţi citi asta ca amuzament.

Numai că unii din generaţia celor care se află la butoanele de comandă ale structurilor militare sau serviciilor de informaţii, au învăţat toate acestea la şcoală, iar o serie dintre aceste elemente sunt părţi componente ale acţiunilor ofensive sau defensive de acum…Pe unele dintre ele le veţi putea uşor recunoaşte, desigur adăugând evoluţiile impuse de dezvoltările tehnologice şi dimensiunile globale ale războiului informaţional la care asistăm în prezent.

Analiza aparţine unui site extrem de speciazat, PSYOPS şi este foarte util pentru a înţelege ceea ce se întâmplă acum în multe părţi ale unei lumi ciudate şi doar aparent, fără logică.

Un clasic al genului este W.R.Bloom cu studiul său Proaganda and Active Measure din cartea Handbook of Military Psycholgy (1991, autori R.Gal & A.D. Magelsdorff) în care, după ce distinge două tipuri de acţiune distincte, propaganda şi măsurile active plus un al treilea, dezinformarea, enumeră cele 7 motive care fac ca acţiunile războiului psihologic să fie “mai avantajoase” decât folosirea forţei: sunt mai puţin costisitoare permit atingerea unui număr mai mare de obiective toate situaţiile sau acţiunile au semnificaţii psihologice care pot fi utilizate în cadrul unor acţiuni de război psihologic populaţia este puţin favorabilă folosirii forţei, iar acţiunile psihologice pot deveni un mijloc popular pentru a impune un anume tip de politică dilemele de securitate reprezintă nişte probleme psihologice care pot avea mai mult efect aspra acţiunilor adversarului decât o demonstraţie de forţă acţiunile de război psihologic permit atingerea obiectivelor fără pierderi de vieţi omeneşti şi pot fi implantate fără ca adversarul să observe acest