Adevărul s-ar putea să-i supere pe mulţi oameni, dar fără adevăr nu putem trăi. Adevărul despre Bechtel l-am mai spus de multe ori şi am să-l repet până va ajunge la mintea românului din urmă, obişnuit să înveţe numai din nenorociri, ţepe, păcăleli.

De câteva săptămâni, oameni politici, demnitari, mai ales membri ai Guvernului, nu contenesc să acuze şi să propună soluţii în cea mai păguboasă afacere în construcţia de autostrăzi cu firma americană Bechtel. Pentru a putea fi înţeles şi crezut am să refac pe scurt întreaga tărăşenie a Contractului cu firma Bechtel, care ne-a lăsat şi fără autostradă şi fără bani. Eram parlamentar în mandatul 2000-2004, când, în 2001, s-a pus pentru întâia oară problema revizuirii Programului prioritar de construcţie de autostrăzi din România. Ordonanţa guvernului, condus de PNCD-istul Radu Vasile, nr. 16/1999 privind aprobarea Programului prioritar de construcţie de autostrăzi, stabileşte împreună cu parteneri europeni, că prima autostradă, Coridorul Paneuropean IV, va traversa România de la Nădlac la Constanţa prin sudul ţării. Preşedintele Comisiei pentru industrie şi servicii din Camera Deputaţilor, UDMR-istul Antal István, introduce un amendament la Ordonanţa 16/1999, care în anexă prevedea şi construirea tronsonului Borş-Oradea-Cluj de 167 km, pentru a conecta autostrada cu infrastructura maghiară şi cu Coridorul III Paneuropean ce trece prin Budapesta şi Debrecen spre Polonia. La propunerea liberalului de Bihor, Cornel Popa, s-a format un grup de iniţiativă, din care am făcut parte şi eu, pentru a introduce în planul de priorităţi şi tronsonul Borş-Cluj, dar nu în locul şi nici în detrimentul autostrăzii din sudul ţării. Un grup de deputaţi din judeţele limitrofe, româneşti şi maghiare, am semnat în 2001, Declaraţia de la Oradea, Declaraţia de la Satu Mare, iar în legislatura 2001-2002, în plenul Camerei Deputaţilor, am