Ca orice gospodar, pentru că locuiesc la parter, am zis să fac ceva cu apa acumulată în subsolul clădirii (efectul ploii de acum câteva zile). Şi, pentru că am mai avut experienţe similare, mi-am luat echipamentul (cizme de cauciuc pescăreşti şi lanterna) şi am plecat spre locul cu pricina, ţintind pompa submersibilă folosită cu succes anterior.

Degeaba, pompa respectivă nu mai era în locul în care am lasat-o la păstrare (ferit de inundaţie). Nu m-a mirat, era a treia pompa cu un destin asemănător. Iritat oarecum, ieşit din apa de 40-50 centimetrii adâncime, m-am dus să-mi schimb hainele şi să fac un drum până la magazin pentru a achiziţiona o pompă nouă.

M-am reîntors cu scula, m-am reechipat pentru intervenţie şi am reuşit să scot o parte din apă. Părea finalul actului meu gospodăresc, dar nu a fost să fie pentru că minunata pompă a încetat să mai funcţioneze. Am încercat să o repar, să văd dacă s-a înfundat, dacă … absolut inutil, ba mai mult, am reuşit să-mi scap şi telefonul în apă (care, apropo, încă funcţioneaza aproape perfect). Nervos, după toată această expererienţă, am spus că nu-s atât de gospodar încât să pot rezolva inundarea subsolului şi că a venit momentul să chem un profesionist.

Am apelat la un instalator privat, bun, recomandat şi care a mai meşteşugărit diverse ţevi în casa mea. A venit, a reparat pompa cea nouă şi stricată, a scos apa din subsol, a izolat locul prin care el suspecta că a avut loc scurgerea, toate acestea într-o oră. Mulţumindu-i pentru servicii, la o ţigară, i-am povestit peripeţia mea, inclusiv amănuntul cu pompa dispărută. Replica lui m-a determinat, de altfel, să scriu aceast material. Cu nonşalanţă, mi-a spus “eh, sigur a intrat o cioară, un ţigan şi a luat ce a găsit”. Discuţia a continuat de parcă nimic nu s-a întâmplat, l-am platit şi a plecat.

Eu sunt rom, perceput ca ţigan şi cu potenţial