Succesul premierului Victor Ponta în China a deranjat multe capete luminate, printre care, la loc de cinste, se află şi Traian Băsescu. Fireşte că orice reuşită a premierului este o catastrofă pentru Băsescu, PDL, Mişcarea Populară şi fanii portocalii pentru că invalidează apocalipsa pe care ei o anunţau şi şi-o doreau din partea Guvernului. România a redevenit o ţară, pe cine supără acest lucru? Un parteneriat strategic cu China? Nu avem nevoie, este părerea Cotroceniului. Noi trebuie să stăm cuminţi în cuşcă şi să primim din când în când câte un os, nu să fim o ţară puternică şi care îşi decide singură propriul destin şi parteneriatele în funcţie de interesele naţionale. Acesta este mesajul de supărare al preşedintelui Băsescu, dar şi al tuturor care nu văd cu ochi buni cum România se deschide către Asia. Cooperarea cu Banca de Dezvoltare a Chinei, aşa cum a fost oficializată de ministrul Dan Şova? Foarte rea pentru România, pentru că noi nu trebuie să ne dezvoltăm, trebuie să stăm la mila unuia şi a altuia care să ne dicteze câţi să numărăm la referendum. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să nu avem alternativă, să nu stăm pe picioarele proprii ca ţară, să nu avem relaţii internaţionale în afara celor negociate din genunchi. Viziunea ”progresistă” a adversarilor Guvernului devine astfel mai clară ca niciodată, ca şi dorinţa de a ţine graniţele şi oportunităţile României închise. Iar ca să-i negi şefului Guvernului dreptul de a face vizite oficiale în alte ţări decât în cele europene mi se pare a arăta prea pe faţă că aveam un statut de colonie. Nu, mulţumim de grijă, dar avem dreptul să discutăm parteneriate cu oricine poate aduce ceva bun pentru România. Doar o colonie nu are voie să-şi desfăşoare relaţiile externe după cum consideră de cuviinţă şi după cum îi este util. Sau poate supărarea cea mare a plecat de la cvorumul referendumului, care