Înainte ca încăpățînata familie Brâncoveanu să schițeze cel mai mic gest de a-și păstra capul pe umeri, s-a găsit un domn pămîntean care a încercat să doboare recordul.

Despre Miron Barnovschi Movilă nu putea zice nimeni că s-ar fi putut măsura cu Constantin Brâncoveanu, deși, de la picioare și pînă la gît, nepunînd la socoteală capul, leșurile lor erau aproape la fel de scurte. Miron provenea dintr-o veche familie de moldoveni care și-a împins fiicele la înaintare un secol întreg, pînă cînd un principe polonez le-a stropit cu sîngele lui nobil arborele țărănesc. Ca să se ridice la nivelul rudelor, Miron Barnovschi Movilă s-a văzut obligat să urce pe tronul Moldovei. A fost mai întîi ceașnic, spătar, staroste de Cernăuți, apoi pîrcălab de Hotin, mare hatman și portar al Sucevei. De la poartă pînă la turlă n-a fost decît un pas, făcut tiptil, în absența gărzilor, în camera domnitorului Radu Mihnea, care a murit imediat de moarte naturală. Marii boieri l-au ales în locul mortului pe Miron, care i-a arătat sultanului, cu ajutorul celor 100.000 de coroane trimise, că are toate calitățile cerute de jefuirea eficientă a Moldovei. Între 1626 si 1629, palatul Topkapî nu s-a putut plînge de vreo scădere a numărului de sipete venite de la Suceava. Pe plan intern, domnitorul Barnovschi Movilă a făcut cîteva încercări de a moderniza statul, cum ar fi o legare ușoară de glie a țăranilor, dar, în general, n-a exagerat cu jupuirea țării. Cînd marele vizir îi cere încă 40 de pungi pentru uzul personal, Miron Vodă refuză din goana calului și se retrage cu întreaga sumă la moșia sa din Polonia. În 1633, cînd boierii l-au chemat iar pe tron, Miron a fost de acord. Atunci i s-a înfipt în cap (unde altundeva?) ideea de a-l anticipa pe Brâncoveanu. Ca să fie sigur că asemănarea va merge pînă la capăt, el a acceptat invitația sultanului de a merge la Stambul. Matei Basarab, dom