Chiar dacă uneori uit că sînt simplu cronicar al scenei politice şi, împins de instinctul de prozator, scriu despre persoanele reale ca despre personaje de ficţiune, întîmplările mari, mici şi chiar mijlocii ale lumii în care trăiesc nu vibrează în sufletul meu. Mai ales în ce-i priveşte pe politicieni, dar şi pe liderii de opinie, m-am obişnuit, după o experienţă de aproape patru decenii de gazetărie, să-i urmăresc şi să-i comentez fără tresăriri sufleteşti.

Cu obiectivitatea rece cu care zoologul diseca pe vremuri o broască.

Pe vremuri, zic, pentru că azi, într-o lume în care starletele şi starleţuştile îşi fac vad luînd apărarea tigrilor, curcilor, şerpilor boa, rîmelor, într-un cuvînt, a animalelor şi păsărilor care nu se află în farfuria din faţa lor, fierte sau fripte, desigur, a diseca o broască a devenit o operaţiune încărcată de emoţia numită spaimă; spaima că ai putea fi surprins de o cuconiţă în exerciţiu ştiinţei şi ai risca astfel asalturi cu gheruţele folosite ca armă albă.

Din acest punct de vedere, ar putea surprinde mărturisirea că m-au tulburat sufleteşte două scandaluri din România înconjurătoare petrecute în ultimul timp:

1) Scandalul ciorovăielii pe averea lui Sergiu Nicolaescu.

2) Scandalul implicării legendarei Nadia Comăneci în campania publicitară pentru un produs alimentar- margarina.

Scandalul dintre sora şi soţia lui Sergiu Nicolaescu, izbucnit la aproape o jumătate de an de la dispariţia marelui regizor, m-a umplut de melancolie, mai ales că nu e primul scandal iscat între neamuri după moartea unei personalităţi, din cauza averii.

Mi-am zis:

-- Iată, mori, şi oamenii cei mai apropiaţi, soţie, soră, fraţi, în loc să se preocupe de păstrarea amintirii tale în conştiinţa celorlalţi, altfel spus, în loc să înfiinţeze fundaţii pentru promovarea operei tale,