Ultimul interviu înainte de Referendumul din 29 iulie 2012 i-a fost luat lui Traian Băsescu de subsemnatul. Era vineri, 27 iulie 2012, seara. Crezînd că Referendumul va duce la destituirea Preşedintelui, am insistat, atît în titlu, cît şi în intervenţiile de pe parcurs, pe caracterul istoric al momentului gazetăresc. Putea rămîne în posteritate drept interviu de referinţă:

Cel în care Traian Băsescu, victimă a unei Lovituri de stat, s-a destăinuit pentru ultima oară ca Preşedinte al Republicii.

În timpul dialogului, Traian Băsescu a reluat cu pasiune una dintre tezele care-i dominase campania pentru Referendum:

Instituţiile statului de drept din România de azi sînt solide în independenţa lor şi, graţie unei evoluţii istorice din ultimii ani, rezistă şi vor rezista presiunii Politicului.

De fiecare dată cînd spunea asta, într-o formă sau alta, mă întrebam în sinea mea:

-- Dumnezeule, omul ăsta chiar crede în ceea ce spune?!

Uluirea mea, destăinuită lui Traian Băsescu în chiar interviul cu pricina, expusă în intervenţiile de la B1 TV şi în comentariile din Evenimentul zilei, îşi avea temeiul într-un scepticism fundamental faţă de înzestrarea slujbaşului român cu ceea ce se numeşte, pe alte meleaguri, tărie de caracter, iar la noi, în Moldo-Valahia, şira spinării.

Experienţa mea directă din anii lui Ceauşescu şi, apoi, din anii postdecembrişti, cercetările mele de gazetar în istoria României, îmi spuneau atunci, în vara lui 2012, cum îmi spun şi acum, cum îmi vor spune cît voi mai trăi de acum încolo:

Instituţiile statului de drept din România sînt alcătuite din slujbași români.

Slujbașii români nu sunt, în materie de tărie de caracter, nici nemţi, nici americani, nici măcar sîrbi.

Slujbașii români se definesc prin cîteva învăţături, toate izvorîte din experienţ