Odată cu debarcarea preşedintelui Morsi, riscul ca Egiptul să ia calea unui război civil creşte exponenţial. Ambele tabere dau semne că se pregătesc de un potenţial conflict.
Lovitura de stat din Egipt s-ar putea să fi fost o surpriză pentru mulţi din exterior, având în vedere entuziasmul cu care poporul egiptean îmbrăţişa mult dorita democraţie, în anul 2011. Însă semnalele venite din interiorul ţării arată că preşedintele ştia că i se pregăteşte plecarea. Acesta a încercat să evite această situaţie, chiar cu riscul declanşării unui conflict militar intern.
Recent, The Guardiana scris că Frăţia Musulmană ştia încă de pe 27 iunie, înainte de începerea protestelor masive împotriva lui Mohamed Morsi, că acesta din urmă va pleca. Aceştia mai scriu şi că, după începerea manifestaţiilor, preşedintele, în loc să se adreseze cererilor protestatarilor, a contactat doi ofiţeri de top din armata egipteană, Asaad el-Sheikh şi Rifaah el-Tahtawy, pentru a lua contact cu militarii favorabili regimului islamist, din Port-Said şi Ismailia. Rolul acestora urma să fie de monedă de schimb într-o potenţială negociere cu generalul Al-Sisi sau chiar de susţinere a preşedintelui într-un eventual conflict, în caz că armata va încerca să-l îndepărteze de la putere. Planul lui Morsi a eşuat, al-Sisi detaşând unităţi de elită pe lângă toţi comandanţii cu care preşedintele luase contact.
Dupa înlocuirea şi arestarea preşedintelui Morsi şi a altor aproape 300 de membri ai Frăţiei Musulmane s-au conturat două tabere de manifestanţi: opozanţii preşedintelui, cei care au declanşat protestele împotriva sa şi susţinătorii intervenţiei armatei, pe de-o parte, şi susţinătorii Frăţiei Musulmane şi ai preşedintelui ales, pe de altă parte. Având în vedere această fractură apărută la nivelul societăţii egiptene, violenţele şi decesele cauzate de luptele de stradă erau inevitabile.
A
