„Negocierile pentru investiţia Roşia Montană vor fi finalizate până la începutul sesiunii parlamentare, în luna septembrie, iar lucrările vor începe dacă Parlamentul va aproba proiectul de lege pe care Guvernul îl va propune în acest sens, a declarat premierul Victor Ponta. “Vrem să avansăm cu deblocarea acestui proiect, dar decizia va aparţine Parlamentului”, a spus Ponta. Investiţia Roşia Montană, blocată de mai mulţi ani din cauza disputelor privind protecţia mediului, figurează în Planul naţional de investiţii şi locuri de muncă lansat, joi, de Guvern şi este prezentată ca proiect de “exploatare cu noi standarde de mediu” de unde statul să primească 78% din profit.” Mediafax.ro

Anunţul făcut de Victor Ponta legat de modul de “soluţionare” al afacerii Roşia Montană nu reprezintă o surpriză. Declaraţiile anterioare, atât ale premieruui, cât şi ale miniştrilor lui, în special Rovana Plumb, Dan Şova şi Daniel Barbu, vorbeau de o lege specială pentru Roşia Montană, care să treacă prin Parlament. Această de-responsabilizare a Guvernului nu reprezintă, de asemenea, o noutate. Victor Ponta a preluat-o de la părintele lui spiritual Adrian Năstase, care tot prin legi speciale a privatizat Petrom-ul şi tot Parlamentul a votat contractul cu Bechtel.

Mai mult, această “stratagemă” are o vechime de peste 100 de ani în România. Ea este semnalată de Constantin Dobrogeanu-Gherea, în ceea ce numeşte “legi de hatâr” şi analizată în “Boierii minţii” şi de Sorin Adam Matei. Practic, legiferarea are ca scop mascarea arbitrariului şi a partizanatului. “Arbitrariul este unul structural, care ţine de clientelism, şi care la rândul lui este legat de dominaţia statului asupra societăţii civile” (Sorin Adam Matei, “Boierii minţii”). De unde şi posibilitatea ca statul (prin instituţiile sale structurale) să încalce propriile legi, dându-i o aparenţă de legitimitate prin elaborarea