Relu Fenechiu, ministru în funcţie, condamnat la 5 (cinci) ani de închisoare cu executare, furios pe judecători, încearcă să înjure întreaga Românie, comparând-o cu o ţară africană - Burkina Faso. Nu numai că nu reuşeşte, dar mai şi gafează pe deasupra, deoarece în limba locului ”burkina faso” înseamnă ”ţara cu locuitori integri/onorabili”, care are un parlament bicameral şi un Preşedinte al Republicii. Comparaţia ne jigneşte, sau dimpotrivă? La începutul anului, într-un alt articol – ”Demnitarii F.R.”, spuneam ceva încă de actualitate: ”Ce o fi fost în capul lui F.R. când s-a hotărât să ajungă ministru? Spera să nu i se observe cocoaşa? Să se uite faptele sale, sau să fie ignorate? Să fie achitat? E ca şi cum, prins la furat, om mare fiind, cu părul alb în cap, te ascunzi în spatele unui vrej de fasole”. Până acum, F.R. s-a ascuns cum a putut, a zâmbit larg în faţa camerelor de luat vederi, a fost ironic, a fost zeflemitor, a folosit din plin străvechea lozincă – ”dosar politic”, acuzându-l chiar pe şeful statului că ar fi la originea acuzaţiilor, nedrepte, vezi Doamne! S-a eschivat cât a putut, apoi l-a acuzat până şi pe procuror care, dacă era altul, nu s-ar fi ajuns aici... Într-un cuvânt, a jucat un teatru ieftin, de proastă calitate, aşa cum am mai întâlnit şi la mulţi alţi politicieni de-a lungul celor 23 de ani de capitalism românesc, când au fost prinşi la furat, alături de nenumăraţi hoţi de benzină, de fier vechi etc. În acest caz, eşti tentat să te întrebi: care e deosebirea dintre un politician care fură şi un hoţ la ”drumul mare”? Cum îi deosebeşti? Una ar fi că doar politicienii poartă cravată... În această situaţie generală de ”breaking news”, când sfârâie toate ecranele de încinse ce sunt, este impresionant comportamentul colegilor de partid ai lui F.R., deranjaţi cu telefonul de către televiziuni şi posturi de radio, acolo unde sunt ei sâmbăta, la g