Început miercuri, 20 mai, Procesul în care Corneliu Zelea Codreanu, 26 de ani, avocat, e supus verdictului Curţii cu juri pentru crimă de asasinat (asupra prefectului de Poliţie Iaşi, Constantin Manciu) şi crimă de omor cu voinţă săvîrşită şi neizbutită (asupra a doi poliţişti) a ajuns la final.

Preşedintele Curţii cu juri din Turnu-Severin, judecătorul Barbu Varlam, supune juraţilor patru întrebări la care aceştia trebuie să răspundă cu:

Vinovat sau nevinovat.

Dacă răspunsul e vinovat, prevenitul (aşa se spunea, potrivit Codului Penal din 1864, celui trimis în judecată) e condamnat la muncă silnică pe viaţă.

Juraţii se retrag să delibereze.

Deliberarea durează 5 minute.

La întoarcere, toţi juraţii poartă la butonieră semnul LANC în fundă tricoloră.

Răspunsul la toate cele 4 întrebări:

Nevinovat.

Deşi a ucis un om, a rănit grav (i-a performat plămînul) un altul şi a tras asupra unui al treilea, Corneliu Zelea Codreanu e achitat.

Despre cum s-a ajuns la acest verdict, voi scrie în amplul Dosar dedicat procesului din numărul următor la revistei Historia.

Aici, în spațiul rezervat comentării zilnice a actualității, mă voi ocupa de reacția presei și a clasei politice din România lui 1925 la verdictul Justiției în cazul crimei de la Iași.

Dată fiind vîlva stîrnită de proces, marile ziare ale ţării, Universul, Adevărul şi Dimineaţa, urmăresc şedinţele, publicînd ample corespondenţe de la faţa locului.

Universul e favorabil lui C.Z. Codreanu.

Adevărul şi Dimineaţa sînt ziare adversare.

Deşi relatările din Adevărul şi Dimineaţa sînt corecte, în pledoaria sa din şedinţa din dimineaţa zilei de 26 mai 1925, A.C. Cuza:

„Protestează împotriva ziarelor «Dimineaţa» şi «Adevărul» spunînd că falsific