La sfârşitul anului 2005, directorul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), Keith Alexander, insista pe un plan radical ce viza oprirea atacurilor teroriste din Irak, care omorau şi răneau peste 10 americani pe zi. El voia ca toate mesajele, apelurile telefonice sau e-mail-urile irakiene să treacă prin computerele agenţiei.

„În loc să căutăm acul în carul cu fân, mai bine strângem tot fânul, îl etichetăm şi-l păstrăm. Aşa îl avem tot timpul la dispoziţie“, spunea un oficial senior al serviciilor secrete americane.

Planul de colectare de date, numit „Poartă Regională în Timp Real“ (Real Time Regional Gateway), ar fi trebuit să joace un rol important în distrugerea reţelelor de insurgenţi din Irak şi să reducă semnificativ decesele cauzate de dispozitivele explozive improvizate. Acest proiect mai cuprindea şi abordarea controversată a lui Alexander de a păzi americanii de ameninţările iminente: terorism şi atacuri electronice devastatoare, notează „Washington Post“.

În cei opt ani de când se află la conducerea NSA, Keith Alexander a prezidat, în linişte, o revoluţie în captarea informaţiilor în numele securităţii naţionale. La fel cum a făcut în Irak, Alexander a vrut totul: instrumente, resurse şi autoritatea de a strânge şi păstra cantităţi imense de informaţii brute din comunicaţiile naţionale şi străine.

Alexander este animat de cunoaşterea faptului că există ameninţări serioase îndreptate către SUA. Aceste ameninţări includ terorişti străini şi chiar locali, inclusiv o gamă largă de adversari care testează frecvent apărarea electronică a ţării, căutând ocazii de a fura secrete sau de a dezlănţui haosul prin distrugerea infrastructurii importante. Ca mulţi oficiali ai generaţiei sale, responsabili cu securitatea naţională, sensibilităţile lui Alexander au fost modelate de scăpări „dureroase“ ale serviciilor secrete, cum