În ultimii ani, scenariștii și regizorii n-au mai avut atâta imaginație, așa că au reșapat tot ce au găsit: desene animate, legende, balade și filme vechi, sub pretextul că 3D e o experiență nouă. Asta e o SuperFrecție.
Cel mai nou film despre SuperMan nu putea purta, simplu, numele lui, pentru că-n ultimii ani a dat febra metalelor în cei de la Hollywood și totul e „de oțel”, „de fier” și, de cele mai multe ori, „de rahat”. Așteptăm și noul SpiderMan cu titlul „Omul de Pânză de bomfaier” ca să completăm tabloul.
Revenind la kryptonita noastră, povestea din „Man of Steel” ne duce, încă o dată, la facerea lui SuperMan, pe o planetă îndepărtată care stă să crape sub presiunea unei exploatări exagerate. Cel mai probabil, au găsit gaze de șist și aur pe Krypton și pompează din ea până explodează. Ca să vedeți cât de departe au ajuns cei de la Chevron și RMGC! În urma dezastrului mai supraviețuiesc câțiva extraterestro-umanoizi, printre care și eroul nostru, aruncat într-o capsulă pe Pământ. Aici e găsit pe un câmp și înfiat de niște fermieri americani, care-și dau seama că au pe mână un băiat special. Și-n loc să-l ducă la Acces direct ori la circ, încearcă să-l convingă să-și țină puterile ascunse. Să nu ridice toate fetele cu o mână pentru a li se uita sub fuste, să nu dezbrace profesoarele din privirea X etc. Inevitabil, nu se poate abține și toată lumea ajunge să vadă câte poate face el.
Între timp, consătenii de planetă ai lui SuperMan vor să pună stăpânire pe Terra și s-o facă noul Krypton. Și de aici începe „distracția” 3D, cu bătăi ca-n filmele cu karateka, pentru ca, în cele din urmă, după superpumni împărțiți pe kilometri întregi, SuperMan să câștige printr-un procedeu de Târgu-Ocna.
Povestea-i slab prezentată și previzibilă, așa că vă pot spune sau nu tot filmul că, oricum, știți deznodământul. Eroul rămâne și cu fata, și cu planeta. E
