În pofida problemelor de vedere, Xenia Siminciuc (29 de ani) demonstrează zi de zi că e o învingătoare. A învăţat la o şcoală obişnuită, a făcut trei facultăţi, activează într-un ONG şi cântă jazz pentru caritate.
Când vorbeşti cu ea, înţelegi că totul e posibil, că nu există limite pentru autoperfecţionare şi că nimic nu te poate opri să-i ajuţi pe cei din jur. A moştenit această forţă de nestăvilit de la părinţii săi, care i-au insuflat de mică ideea că poate face orice, în pofida dizabilităţii vizuale de care suferă din naştere. Mama fetei a avut gripă în timpul sarcinii, tratamentul a fost îndelungat şi boala a dat complicaţii.
„Primii medici care m-au văzut au fost foarte duri cu părinţii mei. Chiar au strigat la ei: «Sunteţi nebuni? De ce n-aţi dat-o la casa de copii? Puteţi să mergeţi măcar la capătul lumii cu ea. În cel mai bun caz, va vedea doar siluete»“, povesteşte Xenia. Aşa au şi făcut, fără să-şi piardă însă speranţa. „Practic toată copilăria mi-am petrecut-o în avioane şi trenuri. Numai unde nu am fost. Au încercat toate metodele, m-au dus la toţi medicii, au dat toţi banii pe tratamente“, îşi aminteşte tânăra.
La Institutul Filatov din Odesa au aflat că există şanse să-şi dezvolte văzul, dacă îşi va antrena nervul optic prin jocuri şi va citi cât mai mult. Datorită acestor exerciţii, vederea s-a îmbunătăţit esenţial, de la 2-3% la 8-9%, iar acum ea desluşeşte obiectele din jur, lucrează la computer şi citeşte reviste, dacă lumina este bună, şi nu încetează să-şi stimuleze ochii.
„ARUNCATĂ ÎN APĂ“
Tot părinţii au insistat ca fata să urmeze o şcoală ordinară din oraşul natal, Căuşeni, în ciuda multor vorbe că ar trebui să frecventeze o instituţie specializată. „Am fost aruncată în apă, laolaltă cu oameni de diferite feluri, cu diferite abilităţi, inclusiv foarte deştepţi, care mi-au servit drept stimul. Asta ajută. Când vez
