Un nou scandal al mutării României spre Est a făcut valuri nu doar în presa autohtonă, ci şi în media europeană. România nu trebuie să meargă nicăieri însă decât ca partener, iar în această calitate ducem toate diligenţele să avem uşile deschise spre Est, Vest, Nord, Sud, zenit, nadir şi toate celelalte direcţii posibile. Uite că, într-un sfârşit, până şi Traian Băsescu a acceptat, de voie, de nevoie, descătuşarea internaţională a României. De unde atâta zarvă că Guvernul României a desţelenit ogoarele relaţiilor internaţionale, de la Beijing la Moscova? De unde atâtea conspiraţii, scenarii, strategii, regrete, atenţionări şi semnale de alarmă? Să stea toţi liniştiţi, nu plecăm nicăieri de aici decât pentru negocieri menite a creşte şansele României, iar nu pentru a o muta pe alt meridian. Iar în acest scop da, ne ducem şi la Răsărit, şi la Apus, oriunde găsim parteneri de discuţie, aşa cum face, de altfel, toată lumea civilizată. Suntem la răscrucea Estului cu Vestului, aşadar ce e atât de anormal să avem relaţii şi cu o parte, şi cu cealaltă? Sau ele sunt incompatibile doar pentru noi, în timp ce alte state au depăşit logica terţului exclus şi îşi permit să transceandă opoziţiile inventate pentru cei mici, fiind aceste state de o natură superioară şi acţionând pe baze ontologice care ne scapă nouă, ţărilor de rând. Iar România ar trebui, te pomeneşti, să stea frumos în bancă şi să ridice mâna, cerând voie să iasă afară din curte. Nu ne trebuie bilet de voie de la niciun autoproclamat diriginte pentru a dezvolta parteneriate economice în Est, aşa cum nu am cerut voie în Est ca să strângem legăturile cu Vestul. Suntem maturi, vaccinaţi şi ştim să trecem strada singuri. Iar dacă politica anilor anteriori a încercat să ne transforme într-o ţară cu dizabilităţi, este timpul să ne lepădăm de sechele şi de timorare şi să-i arătăm lumii cine suntem şi ce putem. România