Înainte de a intra în subiect rememorez două lucruri. Primul era un banc atunci cândva, cu visul lui Ceauşescu. Acesta visa ca un economist român să ajungă preşedintele SUA. Acesta prin "competenţă" ar distruge economic SUA şi astfel capitalismul ar sucomba. Dar soarta a făcut ca nici un economist român să nu ajungă preşedintele SUA, în schimb, "economiştii" conduc de aproape un sfert de veac România şi rezultatul este cel care este.

Se întâmplă acest lucru deoarece au fost incapabili să înţeleagă faptul că o societate nu este numai economie, că dacă vor ajunge să dicteze terorizant principiile economice se vor concretiza. Şi îmi aduc aminte ceea ce am văzut în Japonia, ţara cu un imens venit, prin muncă, ţara unde nu se risipeşte nici o frunză. Ei bine, în ţara în care nu există nici un emigrant, de nici o culoare, care să aştepte cu biberonul în gură laptele şi mierea, am văzut ceva ce iniţial m-a uimit. La nişte lucrări de canalizare pe o stradă, într-un oraş puţin circulat, pe o distanţă de 50 de metri erau trei bărbaţi, cu vestele de recunoaştere tipice, care îţi arătau cu mâna să ocoleşti locul. Însemnele existau şi ele, deci nu ar fi fost nevoie de nici unul dintre cei care "dirijau" (muncitori, nu poliţişti!). Ştiind firea economă niponă, m-a intrigat imaginea şi am căutat explicaţii, iar acestea mi-au dat de înţeles cât de stupid îngustă este concepţia economiştilor diriguitori români. "Păi, dacă nu ar avea de lucru, ar fi şomeri, ar muri de foame, sau ar fura şi poate ar ajunge la puşcărie. Dacă ar fi şomeri, am cheltui cam tot atâta, dar atunci ar fi nişte oameni frământaţi, obosiţi, iritaţi şi complexaţi. Aşa au un serviciu, se scoală şi nu le stă gândul la rele, nu se dezobişnuiesc cu orarul de muncă şi stau cu fruntea sus între ceilalţi, "au un serviciu", li se păstrează demnitatea. Dacă s-ar apuca să fure, am avea nevoie de mai mulţi poliţiş