Sute de pagini au dedicat jurnaliştii bistriţeni poveştilor de pe front şi situaţiei României şi a celorlalte state implicate în cel de-al Doilea Război Mondial. Printre acestea s-au strecurat în ziarele vremii şi câteva informaţii inedite: Societatea Femeilor Creştine solicita donarea de tutun pentru soldaţi, iar aceştia îşi manifestau teama de infidelitate în scrisorile trimise acasă.

„În bubuit de tun şi cadenţă de marş militar, bătrâna Europa tresare şi toate oasele fontierelor dintr-însa trosnesc lugubru. Toată lumea se întreabă, priveşte cu îngrijorare şi unii spun, crezând că au prins sensul semnului vremii: o lume nouă naşte,” aşa descriau jurnaliştii ziarului bistriţean „Săptămâna” cel de-al Doilea Război Mondial.

Alături de toate evenimentele cercetate şi consemnate de istorici presa vremii scoate în evidenţă şi lucruri mai puţin ştiute. Un exemplu în acest sens este strângerea de donaţii pentru soldaţii bistriţeni de pe front. Nimic deosebit până aici, doar că donaţiile nu vizau alimente sau alte bunuri, ci tutunul, un viciu intens condamnat în prezent.

Există dovezi că tutunul a început să fie cultivat în America acum 6.000 de ani înaintea erei noastre. Primul european care a adus dovezi despre practica exotică a fost Cristofor Columb în 1492. Europenii au început să cultive noua plantă pe la mijlocul secolului al XVI-lea.

În următorul secol, noua modă a prins rădăcini, iar fumatul pipei şi al trabucului a intrat în viaţa de toate zilele. Pe scară largă, ţigările au început să se fabrice pe la mijlocul anilor 1800.

Istoricii spun că după fiecare mare război fumatul se intensifica, asta şi pentru că era o practică destul de comuna ca guvernele să acorde soldaţilor raţii de tutun pe timp de război. Nevoia de tutun a soldaţilor pare să fie confirmată şi de un articol apărut în anul 1941 în ziar