Fotografia cu Traian Băsescu luând viteză pe Muntele Găina după ce a văzut tricoul cu „Salvaţi Roşia Montană!” a prins, la rândul ei, viteză pe reţelele de socializare. Un preşedinte mic, cu un zâmbet chircit, cu spatele în poziţia ghiocel, speriat de un tânăr care îi pusese o întrebare extrem de simplă. Tânărul nu l-a huiduit, nu l-a înjurat, ci doar i-a arătat un tricou cu o frunză. Dar preşedintele a luat-o la goană.

Băsescu fugind de frunza verde cu roşu e, poate, imaginea cea mai sugestivă a modului în care politicienii autohtoni s-au raportat la Afacerea Roşia Montană. Îndrugă papagaliceşte pe la televizor minciunile propagandei RMGC, în faţa unor reporteri care le ridică mingi la fileu, dar cum au parte de o întrebare mai directă, o întind în viteza a cincea.

Cu promovarea unei legi speciale pentru Roşia Montană, Victor Ponta fuge, la rândul lui de responsabilitate. La fel cum fug şi miniştrii lui (cu Şova, Barbu şi Plumb în frunte). Dan Şova zâmbind ca un elev tâmpiţel după ce o activistă îi stropşeşte o roşie de tabletă e o altă imagine care vorbeşte de la sine. Despre credinţele şi visurile unor politicieni care speră (vizează, se iluzionează) că oamenii vor uita laşităţile şi trădările lor. Care îşi închipuie că pot fugi la nesfârşit. Kelemen Hunor ori Laszlo Borbely (şi alţii) au fost şi ei în aceeaşi situaţie anii trecuţi, când, pentru a nu da ochii cu protestatarii care le cereau socoteală, au ajuns să folosească ieşirile şi de urgenţă. Pe din dos.

Va veni însă şi ziua în care nici Băsescu, nici Ponta, nici ŞovaBarbuHunorPlumbBorbely & Co nu vor mai avea vreo ieşire „de serviciu” la îndemână, nici jandarmi şi SPP-işti care să-şi pună pieptul şi bulanul la bătaie. Iar oamenii nu se vor mai mărgini să le arate doar tricouri şi roşii.

Fotografia cu Traian Băsescu luând viteză pe Muntele Găina după ce a văzut tricoul cu „Salva