Actualul sistem de salarizare poate fi caracterizat ca haotic, din moment ce unii potentaţi îşi pot permite să-şi autoacorde retribuţii, sporuri şi premii după bunul plac, şi inechitabil, din moment ce între salariul minim pe economie şi nivelele maxime raportul este de-a dreptul incredibil de injust şi fără nici un suport sau justificare economică (ex: 750 lei salariul minim pe economie şi 40-50.000 euro salariul unor manageri de instituţii, întreprinderi sau regii ale statului?!).
Salariul minim pe economie, de care "beneficiază" majoritatea salariaţilor, nu asigură nici măcar cele mai elementare nevoi ale omului, or se ştie că omul are nevoie şi de alte lucruri cum sunt locuinţa şi întreţinerea ei, bunuri de folosinţă îndelungată, apă, canal, electricitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul, cu educaţia, cultura, sănătatea, odihna pentru refacerea forţei de muncă etc.
Pentru majoritatea oamenilor unica sursă de venit o constituie vânzarea forţei lor de muncă pe piaţa muncii, în care acţionează legea cererii şi a ofertei şi în care, de regulă, oferta de forţă de muncă depăşeşte cererea. De asemenea, oamenii nu pot să aştepte situaţiile în care cererea depăşeşte sau este egală cu oferta, pentru a primi un preţ mai bun (preţul forţei de muncă apare în ochii oamenilor deformat, sub formă de preţ, salariu sau retribuire a muncii), deoarece perioadele de avânt economic sunt rare şi de surtă durată, or omul are nevoie zilnic de mijloade de subzistenţă.
Nu pledăm pentru egalitarism, ci pentru un raport echilibrat şi echitabil între nivelele de salarizare, stabilite pe ramuri, activităţi economice şi sociale, în funcţie de cantitatea, calitatea, complexitatea, utilitatea, importanţa şi gradul de responsabilitate, pe care îl incumbă fiecare gen de muncă (simplă, complexă, grea, uşoară, manuală, mecanizată etc), proces de execuţie sau de cond
