de Dumitru CHISELIŢĂ
dumitruchiselita@tribuna.ro
02 august 2013 22:02
1 vizualizare
A-A+ Cu oarecare timp în urmă am găsit, la redacţie, „pe numele meu” un pacheţel care conţinea o carte destul de consistentă ca număr de pagini (aproximativ 500) ceva mai aparte decât cele pe care le primesc de obicei. O dată, nu a fost editată „local”, ci la Bucureşti (Ed. Curtea Veche), iar realizatorul antologiei, deşi sibian ca origine, acum locuieşte în Tűbingen-Germania. Da, dr. Olivia Spiridon (despre ea este vorba) este docent pentru literatura germană la Universitatea din oraşul german mai sus menţionat şi conduce secţia de literatură a Institutului de Istorie şi Geografie Regională a Şvanilor Dunăreni - Institut für donauschwäbische Geschichte und Landeskunde (IDGL), iar „antologia (sa, n.n.) de proză” este, putem spune, una din cele mai complete lucrări de gen, deci merită citită, deşi va lua ceva timp.
Cu literatura germanilor din România nu prea am avut de-a face în lecturile mele. Nu pun aici la socoteală poezia protelcultistă a lui Alfred Margul Sperber din manualul de română, dar titlurile „de gen” dunt doar două: „Plugul de lemn”, de Thusnelda Henning Hermann, un „heimatroman” care a deschis multe porţi spre priceperea modului de viaţă tradiţional săsesc, chiar dacă acţiunea era cam telenovelistică, şi „Cocoşul decapitat” de Eginald Schlattner, un bestseller incontestabil după care a fost făcut un film relativ stupid, un roman pitoresc dar cam cu arome de detergent, în sensul că „spală” din comportamentul saşilor transilvani din timpul celui de-al doilea război mondial, ceea ce, nu-i aşa, este favorabil ca idee. Deci, aveam nevoie de mai mult. Am găsit aici, în „Antologie”, iar meritul Oliviei Spiridon este că a reuşit că acopere toată „plaja stilistică”, extrem de spaţioasă a scriitorilor germani (saşi şi şvabi, dar mai mult şvabi
