Profesorul Alexandru Pesamosca şi-a petrecut ultimele zile din viaţa sa la ferma, din localitatea ialomiţeană Gheorghe Lazăr, a medicului chirurg şi manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia, Vasile Olaru, unul din foştii studenţi ai regretatului doctor.

Regretatul medic şi-a petrecut ultimele zile din viaţă în Bărăgan, unde de sănătatea sa s-au îngrijit câteva femei din satul Gheorghe Lazăr. În locul medicilor şi al asistentelor, profesorul a preferat să îşi lase viaţa în mâna unor localnice care l-au îngrijit cum au putut mai bine. I-au dat de mâncare şi au încercat să-i aline suferinţa.

Un drum de ţară din inima Bărăganului duce direct către locul unde Pesamosca a încercat din răsputeri să lupte cu boala, până în momentul în care a fost transferat la Spitalul Budimex din Bucureşti, acolo unde inima sa a încetat să mai bată.

În faţa unor porţi înalte, chipurile a două femei cercetează cu ochii trecătorii de pe stradă. Ele sunt Elena Melinte (35 de ani) şi mătuşa sa, Floarea Melinte (60 de ani), două dintre localnicele din Gheorghe Lazăr care au vegheat la căpătâiul profesorului, până când acesta a părăsit Bărăganul.

O urmă de tristeţe se zăreşte pe chipul celor două în momentul în care sunt întrebate despre medicul care găsea tot timpul vindecare pentru cazurile considerate de mulţi fără leac.

Acasă la Pesamosca

Fără să mai stea pe gânduri, femeile deschid uşa încăperii unde a locuit Pesamosca în scurta sa vizită în Bărăgan. Camera era suficient de mare şi primitoare astfel încât şederea profesorului să fie cât mai plăcută. În respectiva cameră spiritului marelui medic încearcă parcă să îşi facă simţită prezenţa.

„Mi se pare că şi acum îl văd cum stă aici pe pat şi vorbeşte cu mine. Mă întreba tot timpul ce mai fac şi cum mă simt“, spune Elena Melinte, cu