Domnul Ion Cristoiu este în vacanţă. Întreaga perioadă în care maestrul va lipsi din pagina ziarului cu texte la zi despre tumultoasa viaţă politică, Evenimentul zilei va republica editoriale şi articole din anii de început ai gazetei. Astfel, cititorii îşi vor reaminti sau vor descoperi cum arăta "România lui Ion Cristoiu" în anii 1992-1997. Cu siguranţă, vor stârni interes evenimente care au zguduit ţara în acea perioadă, au marcat destine şi au impresionat publicul. (Simona Ionescu)

O bătaie de joc la adresa democraţiei În 1990 au fost 3 candidaţi la Preşedinţia României. În 1992, 5. Văzând în acest salt de la 3 la 5 în numai doi ani expresia legii potrivit căreia numărul candidaţilor creşte o dată cu numărul anilor de democraţie, toată lumea se aştepta ca în 1996 să avem mai mulţi aspiranţi la fotoliul cotrocenist decât în 1992. În avansarea acestei profeţii, se lua în calcul şi o realitate politică a momentului.

Scrutinul din 1992 a dovedit că existenţa unui candidat la preşedinţie a avut o influenţă pozitivă asupra scorului final înregistrat de un partid la alegerile parlamentare. Numărul celor înscrişi în cursa pentru preşedinţie a întrecut orice închipuire. De la 5 în 1992 s-a ajuns la 16 în 1996. A doua zi după închiderea perioadei de depunere oficială a candidaturilor, presa n-a ezitat să-şi arate surprinderea.

O stare de spirit care n-a durat prea multă vreme. Marcată, în tot acest timp, de o anumită băşcălie pe tema circului pe care-l poate constitui, la porţile Orientului, democraţia abia pusă la fiert. Veselia nu e totdeauna cea mai bună stare de spirit faţă de întâmplările realităţii din jur. Au fost numeroase cazuri în istoria noastră naţională când aşa-zisul haz de necaz s-a dovedit fatal. E bine să tratezi anumite lucruri cu o ironică îngăduinţă. Sunt însă şi momente când băşcălia nu-şi găseşte locul, când o întâmplare trebuie să stâr