Nu ştim dacă Rapidul va supravieţui sau se va stinge. Dar Ioan Chirilă a scris, acum 45 de ani, cu har şi emoţie despre naşterea echipei din Giuleşti. Este Biblia rapidistului", spunea chiar autorul
1923 este anul naşterii CFR-ului. Rapidul de azi. Clubul care aduce mari iubiri, mari pasiuni şi emoţii, mari dezamăgiri. Echipa paradoxului. Echipa pentru care Ioan Chirilă şi-a pus sufletul pe hîrtie şi a scris "Glasul roţilor de tren". O lecţie de istorie amestecată cu iubire. Multă iubire.
Povestea începe cu o mărturie, cu o declaraţie de dragoste. Este povestea lui Ion T. Ion, desenator tehnic la căile ferate, care spune că şi-a ales această meserie ca să fie aproape de echipă. "E o nebunie, nu-i aşa? Poate. Dar are o scuză. E o nebunie care durează de peste patruzeci de ani". Deci pasionatul de Rapid se proclamă de la bun început nebun. Aceasta este, de fapt, premisa istoriei înnebunitoare a Rapidului.
Vişiniu pentru că aşa a fost soarta
Toate amănuntele iau formă de inimă. Procesul verbal, cu data înfiinţării clubului CFR-ist, scris cu cerneală violetă, într-o zi de iunie, într-un atelier de la Griviţa, a fost punctul de pornire. Iar apoi, delicioasa istorie a tricourilor. De ce vişinii? "Pentru că aşa a vrut croitoreasa. Toate tricourile le-a cusut, cu mîna ei, nevasta lui Geza. Şi cum tot ea, săraca, avea să le şi spele, i-a rugat pe băieţi să nu vină cu alb, pentru că albul adună, mai ales în Triaj, funinginea pe frînghie. Întîmplarea a făcut să găsim o pînză vişinie. Asta e tot", povesteşte în carte Grigore Grigoriu, unul dintre fondatorii clubului.
Apoi, amintirile primelor meciuri, mai vii şi mai directe decît tot ce se întîmplă în zilele noastre la formaţia bucureşteană. "Al doilea meci s-a jucat peste zece zile, cu Gloria Arad. Am şi fotografia asta. Nea Grigore îşi trăsese cureaua peste chiloţi. Geza e
