Între bulevardul din Vulcan şi vechea stradă principală din centrul vechi există mari dife-renţe. Nu numai că aleile şi trotuarele celei de-a doua nu au mai văzut betonul şi asfaltul de la naţionalizarea din 1948, ci şi în privinţa locurilor de stat jos.
În timp ce, pe Bulevardul
Mihai Viteazul, băncile sunt puse una lângă alta, pe Nicolae Titulescu le numeri pe degetele unei singure mâini. Un hâtru bătrân, pe mâna căruia, desigur, nu merg, zicea că, pe bulevard, anume le-a pus Gheorghe Ile aşa multe şi în soare. Pentru ca pensionarii să fie bine luminaţi la cap şi, ca urmare, să scadă numărul celor care cotizează la casa pensio-narilor şi să crească solicitările pentru un loc pe catafalc, înconjurat cu flori şi coroane, în clădirea de la Dincă.
Treaba e că,
în centrul vechi şi în Parcul Abram Iancu, băncile sunt tot cele din anii socialismului. Şi, cum de atunci a trecut ceva vreme, normal că ele s-au degradat. În parcul amintit, bunăoară, întregi au mai rămas doar cele care zici c-au fost făcute pentru pitici. Celelalte, mai toate, au câte un beteşug. Ba au dureri de “spate”, ba le lipsesc nişte laţuri, ba nu se simt bine şi scârţâie la părţile laterale cu care se sprijină pe pământ. Şi, cum parcul acesta, la fel ca şi cel de la şcoala numărul unu, în care pomii nu au fost măcelăriţi, nu duce lipsă de clienţi, este clar că trebuie făcut ceva. Dacă nu puse bănci noi, măcar atunci să fie înzdrăvenite cele existente.
Între bulevardul din Vulcan şi vechea stradă principală din centrul vechi există mari dife-renţe. Nu numai că aleile şi trotuarele celei de-a doua nu au mai văzut betonul şi asfaltul de la naţionalizarea din 1948, ci şi în privinţa locurilor de stat jos.
În timp ce, pe Bulevardul
Mihai Viteazul, băncile sunt puse una lângă alta, pe Nicolae Titulescu le numeri pe degetele unei
