Pentru cine nu ştie, în centrul Atenei se află un ”monument al drahmei”, închinat fostei monede naţionale a grecilor, de care aceştia s-au despărţit de curând cu lacrimi în ochi. ”Am trecut la Euro, dar să nu uităm drahma noastră dragă!” – pare a spune un monument, modest ca mărime, probabil unic în lume, creat în urma unui război financiar sângeros între o Grecie plină de sine, cu o federaţie întreagă a statelor europene. Drahma este prezentată tot în forma ei rotundă, de monedă, şi are o culoare ruginit-arămie, de parcă acum ar fi scoasă din măruntaiele pământului, în care încă zace o parte din civilizaţia multimilenară a vechii Elade. Dacă s-ar săpa mai mult, probabil cele şapte minuni ale lumii, din care două se află în această ţară, s-ar transforma în opt... Când intri în UE cu atâta istorie şi cultură glorioase în spinare, ai dori să fii tratat măcar puţin altfel de către Bruxelles. Nu s-a întâmplat aşa, iar grecul e nemulţimit, mai ales negustorii, uneori, pe care îi vezi stând pe gânduri în faţa mărfurilor nevândute. I se impun noi reguli, măsuri de austeritate, care vin ca tăvălugul peste un ”dolce farniente”, în care una din două firme păcălea Fiscul. Ţara funcţiona şi aşa, cu un turism în care m-am călcat pe picioare cu mai mulţi asiatici şi africani, dar şi câţiva latino-americani. Dar şi o ţară în care măslinii, unii atingând vârste de cca. 1000 de ani, alături de vestigiile arheologice, aduc venituri de ordinul miliardelor. Sfântul măslin, cu o vechime de peste 19.000 de ani, nu are nevoie de mare îngrijire, rodeşte fără încetare, e un fel de binecuvântare celestă. Iar untdelemnul pomenit în Biblie, numit şi ”Parfumul Domnului”, nu putea fi decât de măslin. Cam aşa se vede, în linii mari, realitatea grecească de azi, privită prin intermediul drahmei-statuie din faţa ta, care i-a asigurat grecului un trai decent, chiar dacă loc de bine mai era, dar nu pr