Căutaţi rapid în minte o imagine cu „regele” Florin Cioabă. Mie unul îmi revine în minte momentul în care, acasă la Sibiu, le prezenta coroana şi sceptrul regal colegilor mei, Ionela Năstase şi Marius Niţu.

Aşezat pe fotoliul de aur, cu tapiserie roşie, „regele” ni s-a arătat în întreaga sa splendoare: coroana grea de aur masiv, sceptrul cu pietre preţioase, lanţuri la gât şi ghiuluri: însemne ale puterii regale şi reale pe care acest om o are în România. De altminteri, de fiecare dată când l-am avut invitat de la Sibiu la Ultima Oră, am stabilit cu colegii mei să avem cadre din interiorul Palatului, imagini spectaculoase ale luxului ţigănesc, gustate de mulţi români.

Dar, mai importantă e calitatea de interlocutor a regelui. Exersat în limbaj, Florin Cioabă a susţinut intens şi corect cauza etniei sale:

“Principala problemă a ţiganilor este problema socială. Majoritatea ţiganilor se confruntă cu probleme elementare: haine, încălţări, mâncare, apă etc. Se fac burse cu locuri de muncă pentru ţigani şi asta este numai aşa, o chestie de spectacol. Aproape nimeni nu angajează ţigani. Dar ce este cel mai rău astăzi, este că în timpul lui Ceauşescu ţiganii erau mai şcoliţi, mai educaţi. Peste câţiva ani ţiganii vor fi o masă de analfabeţi”.

Adăugaţi aici faptul că de ani Florin Cioabă insistă ca România să recunoască - alături de Holocaustul evreilor - şi pe cel al ţiganilor: “Nu ştiu dacă un evreu valorează mai mult decât un ţigan şi invers. Toţi suntem oameni (...). Este o discriminare ca romii să nu fie incluşi în categoria victimelor Holocaustului. Atât evreii, cât şi ţiganii au suferit şi au murit în acele lagăre de exterminare". De altfel, sora sa, Luminiţa, e autoarea mai multor cărţi şi a unui film extraordinar (Lacrimi rromane) despre soarta ţiganilor deportaţi în Transnistria.

Pe lângă toate acestea, nu uitaţi că Florin Cioabă e pe