„Fără muzică, viaţa ar fi o greşeală”, o spunea chiar un filosof, Friedrich Nietzsche. Şi asta pentru că muzica are puterea de a schimba oamenii, de a-i face mai puternici şi de a-i ajuta să evadeze. Nu trebuie să asculţi Pink Floyd ca să recunoşti efectele muzicii asupra comportamentelor oamenilor, fie că e clasică, rock sau hip-hop, muzica transmite mesaje, educă, naşte fenomene, anulează frontiere şi uneşte oameni.

În 1989, Zidul Berlinului, cel mai cunoscut simbol al Războiului Rece, a fost dărâmat după 28 de ani în care a divizat nu doar un oraş, ci un continent întreg, separând destine, producând drame. „The Wall”, lansat în noiembrie 1979, cel de-al unsprezecelea album al celor de la Pink Floyd, şi poate cel mai cunoscut, a însemnat povestea celui care reacţionează la traumele vieţii prin construirea unui zid faţă de restul lumii. Izolarea, explorarea, puzzle-ul create pe parcursul albumului sunt la finalul spectacolului dărâmate nu doar simbolic, ci şi prin spargerea zidului fizic. Ca şi în cazul Zidului Berlinului, gestul în sine aduce eliberare.

Pentru mulţi, însă, demolarea zidului a însemnat doar dărâmarea unor cărămizi. Chiar şi la aproape 24 de ani de la Revoluţie, zidurile încă sunt prezente în viaţa românilor, iar dacă nu în întregime, atunci ruinele, fantomele unui trecut aspru, în care muzica reprezenta una dintre puţinele forme de a te furişa, preţ de câteva melodii, într-o lume liberă.

Un exemplu concludent pentru ce a însemnat muzica celor de la Pink Floyd, dar şi mesajul transmis de ei, ni l-a oferit colega noastră Ana Stan într-un text emoţionant. Vă redăm un pasaj de final.

Pink Floyd m-a învăţat să gândesc încă de pe vremea când nu aveam voie, m-a învăţat să mă revolt de când încă habar n-aveam engleză şi nu ştiam ce-mi spune. Pink Floyd m-a făcut chiar să învăţ la şcoala aia ameţită care se făce