”Tăcerea este limbajul unic al celor realizați (n.n realizați spiritual). Practicați moderația în vorbire; acest lucru vă va ajuta în diferite feluri. Va genera dezvoltarea iubirii, căci multe neanțelegeri și certuri se nasc din cauza cuvintelor rostite greșit. Cand îți alunecă piciorul, te poți reface și vindeca, dar rănile produse de cuvinte raman adesea toată viața în inimile oamenilor. Limba omului poate face patru mari greșeli; poate rosti nedevăruri, poate barfi, îi poate critica pe alții și poate vorbi prea mult. Toate acestea trebuie evitate, dacă se dorește realizarea iubirii(a frăției), atat pentru individ, cat și pentru societate. Legătura de frăție între oameni se va întări dacă veți vorbi mai puțin și cu mai multă dulceață”, a spus un mare înțelept, Sai Baba.
Nu există nici un om căruia îi place să fie insultat, să i se spună cuvinte vulgare, să i se spună ”nu ești bun nimic”, ”nu-mi placi”, ”arăți dezgustător”, ”ești prost” sau multe alte cuvinte, adesea lipsite de temei. Cele patru greșeli pe care le face ”limba omului”, cum spune Sai Baba, par atat de firești, de naturale și de normale pentru mulți oameni încat ei nu se sfiesc să le practice, fie măcar una dintre ele, fie pe toate. Dar, cand spunem că acestea sunt ”greșeli”, s-ar putea să nu subliniem cu adevărat natura păcătoasă a ”vorbirii”, care nu-i altceva decat un semn al ignoranței, al neanțelegerii și al inconștienței umane. ”La început era Cuvantul și Cuvantul era Dumnezeu”, ne spune Biblia. Poate că de aceea nu-i o simplă și nevinovată greșeală să spunem cuvinte negandite, să aruncăm iresponsabili cu orice cuvant ne trece prin minte și, mai rău, să credem că ceea ce ne trece prin minte trebuie rostit ca și cum ar fi în rostirea noastră adevărul însuși. Marii înțelepți ne spun că Adevărul e iubire, frumusețe și blandețe, iar asta înseamnă că orice cuvant care nu portă în sine acest
