În urmă cu câteva luni, trecătorii priveau miraţi şi derutaţi cum un buldozer muşca flămând din dealul din spatele clădirii Primăriei municipiului Vulcan şi se apropie uşor de locul pe care, ceva mai sus, se află bisericuţa de lemn.

Dar, pentru că

nu se auzise încă pentru ce anume se excavează, cineva a pus botul şi a crezut ceea ce i-ar fi spus şoferul autobasculantei în care se încărca pământul. Îl ducem sus, la porcărie, la primar, i-ar fi răspuns el mândru de destinaţia, dar, mai ales, de persoana beneficiară a transportului. Dar, la puţin timp, lucrurile s-au lămurit pe deplin.

Nu, peretele dealului nu era excavat,

pentru a-i înlesni bisericuţei posibilitatea de a veni în jos ca săniuţa şi nici pentru că lui Gheorghe Ile i-ar fi fost neapărat necesar pământul acesta. Are el, cum mergi spre Pasul Vâlcan, destul, peste 7.500 de metri pătraţi, dacă îmi amintesc bine, aşa că nu cred că ar fi urmărit să se îmbogăţească şi cu cel de lângă primărie. Mărirea suprafeţei de la poalele dealului pe care stă bisericuţa de lemn era necesară pentru altceva.

Pentru ce anume

se vede acum, când perimetrul a fost betonat şi delimitat. Pe el se vor ridica garajele care vor adăposti autoturismele şi autospecialele deţinute de primărie. Deocamdată, se montează saltele de gabioane pe peretele dealului, pentru ca acesta nu cumva să vină la vale. Lucrarea asta o fac muncitorii primăriei, dar ridicarea clădirii va cădea în sarcina unei firme de construcţii specializate. Din câte am auzit, se pare că va fi una din Vulcan, dar nu mă întrebaţi, vă rog, dacă va fi aleasă prin licitaţie.

Este preconizat ca,

până se lasă frigul, garajele să se fi ridicat deja din temelii, pentru ca, la iarnă, să se poată lucra pe dinăuntru. În bateria de garaje, şapte la număr, sper că nu greşesc, vor avea loc toate maşinile