E vorba despre două filosofii diferite, despre două moduri de a trata fotbalul şi de a privi viaţa.
La Botoşani vorbim de cea mai rentabilă nou-promovată din ultimii ani. Primul loc nu după o etapă sau două, ci după şase. 14 puncte făcute deja, în ideea în care la final cu 40 eşti salvat fără probleme. Adică într-o şesime de campionat cei de la Botoşani au făcut o treime din puncte.
Doctrina e simplă. Jucătorii cu care s-a venit din liga a doua, plus salariile cu care s-a venit din liga a doua. O medie de 1.500 de euro, maximum 2.000. Oameni proveniţi din păturile de jos ale fotbalului, convinşi că doar prin ambiţie, alergătură şi disciplină pot trece peste această condiţie.
Botoşaniul învinge Vasluiul şi-i dă jos de pe straie orice urmă de poleială aristocratică. Dintre cei pe care i-a trimis Moşteanu pe teren lângă codruţul lui Eminescu nimeni nu s-ar apleca să ridice de jos salariul unui titular de-al lui Cristi Popovici. Unii dintre coechipierii lui Sânmărtean au venit mai demult, când ţelul era titlul şi au rămas cu lefurile care-i stimulau să se bată cu Fener sau cu Inter. Cu cât plăteşte Vasluiul un om de top, dincolo se rezolvă o echipă întreagă. Alţii au venit mai recent, dar tot iau către 10.000 pe lună. Cu toţii compun o echipă care dă impresia că joacă doar atunci când are chef, care foarte rar înseramnă ceva în deplasare şi al cărei principal reper sufletesc pare să fie ziua de salariu.
Pe surse, cu două-trei zile înainte de deplasarea în Nord, vasluienilor li s-ar fi achitat vreo două luni de salarii, cu taxe la stat cu tot către 800.000 de euro. Ieri, la Ora de ProSport, botoşeneanul Cornel Şfaiţer mărturisea că întregul buget al echipei sale, pe tot anul competiţional, e de două milioane.
Şi-atunci, cum de pe teren Vaşvari îl plimbă pe unde vrea pe Caue, Tincu îl face pe Antal să se creadă neputincios, iar Codoban s
